blandetea in cuvant cred ca este o cale spre o imputinare a certurilor.. sa nu fim iuti la cuvant si la sfat este o lupta cu bune roade.. asezarea si masurarea cuvintelor sunt urmare a unei minti smerite..
oboseala si mandria fiecaruia sunt cauza pentru care ne aprindem usor atunci cand cineva ne spune ceva.. mai taios, sau cu neatentia dorinta sau in gluma.. diavolul cauta sa profite si de cele mai mici detalii.. sunt preferatele lui, caci noi ne gandim doar la cele gandite de noi ca fiind "mari".. pe cele "mici" trecandu-le, din pacate, cu vederea.. si ce trecem noi cu vederea, este materia preferata a vrajmasului..
"regula la oameni e ca, dupa ani de trai impreuna, fiecare ajunge sa gaseasca in celalalt tonuri ale vocii si expresii ale fetei care ii repugna cumplit.." (din cartea "sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar" - c.s.lewis.. o carte foarte buna)
in aceeasi carte, diavolul cel mare ii spune ucenicului sau.. "foloseste amanuntul !" .. tocmai amanuntele pe care noi le trecem cu vederea.. si care ajung sa lucreze pe ascuns in sufletul nostru..
sa fim blanzi.. in cuvant si in miscare.. si sa zambim.. avand fata luminoasa.. un chip luminos nu isca certuri.. si crestinul trebuie sa aibe chipul luminos.. nu?
pace si bucurie..
|