Am inteles cat de important este chiar si pentru sanatate sa iertam dintr-o carte scrisa de un medic. Prima data am iertat din interes, caci aveam o problema grava de sanatate. De! Frica pazeste pepenii!

Apoi, mi-am dat seama ca nu e chiar atat de simplu sa ierti cu adevarat. Mi-a trebuit ceva timp sa-i tot spun duhovnicului ca ,,iar m-am gandit la pacatele altora" pana sa rezolv partial aceasta problema. De fapt cred ca asta facem cand refuzam sa iertam: ne gandim la pacatele altora, le contabilizam de parca ale noastre nu ne-ar fi suficiente.

Prin iertare, firul raului se rupe. Resentimentele dispar, iar persoana care a cazut in vreo ispita si ne-a gresit este privita cu mila asa cum samarineanul milostiv l-a privit pe robul cel cazut intre talhari. Iertarea se pare ca este in stransa legatura cu smerenia. Iar refuzul de a ierta se pare ca este o consecinta a mandriei. Cu cat ne smerim mai mult ne este mai usor sa iertam, caci Insusi Dumnezeu vine in ajutorul celor smeriti si cele ce par irealizabile se infaptuiesc. Numai Dumnezeu cred ca a dat atata putere unor martiri sa-i binecuvanteze pe calai. Deci cred ca nici sa-i iertam cu adevarat pe cei care ne gresesc nu suntem in stare singuri. Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute.
Dumnezeu sa ne ajute sa iertam cu adevarat pe cei care ne gresesc, caci singuri nu putem face nimic!