poi ca si "text" ca smerenia este inainte de toate un fel de text (opinia mea), se traduce prin parerea sincera de rau dupa ceva ce e pierdut cand realizezi ca esti si tu o parte a cauzei care a dus la grsheala... deobicei contrara vointzei Divine, si realizand ca n-ai ascultat la momentul potrivit de o invatzatura buna auzita de la parintzi sau cei ce te-au iubit si ajutat, si ca atare in respectiva durere si regretul justificat iei hotararea cu inima, cu sufletul, cu cugetul sa nu mai faci asha ceva, eventual te rogi sa fi ajutat... iar sentimentul e durere si regret si intoarcere si rugaciunea iertarii si credintza ca nu se va mai intampla, adica intr-un cuvant e sentimentul inimii si trairii numindu-se asha de frumos smerenie... ca o lepadare de egocentrism, ca o deschidere catre un viitor mai bun la care si tu vei contribui dupa putintza ta si dupa voia Sa... Deobicei acest sentiment profund il ai dupa ce ascultzi... in popor ... o Doina sau un Bocet. Si cineva zicea bine pe forum ca ar trebui nu sa cautzi a deveni un smerit, purtand cumva adjectivul respectiv ci in evenimentele pe care le traiesti, mereu sa te smeresti ca un fel de atitudine in abordare, in traire-simtzire a comuniunilor, a realitatzilor... realizand ca si tu esti un posibil purtator al vinelor... nu pentru a te posomori ci pentru a te stradui sa nu se intample... sa se mai intample... fara a te ascunde prin asta de intamplari si fara a le cauta cu obsesivitate...
|