Omul daruieste pentru a se asemana cu Dumnezeu. Ori a ne face "lucratorii asemanarii noastre cu El" tine doar de vointa noastra libera. Nu cred ca exista niciun fel de conditionare temporala pentru a darui. In acelasi timp, darul este cea mai evidenta dovada a iubirii dintre oameni, pentru ca, in fond, cat daruim, atat iubim! Insa darul nu este neaparat o realitate materiala, ci una sufleteasca, duhovniceasca. De aceea ce se petrece, in cazul batranului, la nivelul gandului, a facut ca acelasi lucru
sa se transforme dintr-o simpla marfa intr-un dar.
|