imaginatia si memoria sunt o comuna perceptie interna care inchipuie si aminteste tot ceea ce cele cinci simturi ale noastre din afara a ajuns a le percepe. Intrucatva simtirea, adica si cele simtite se aseamana cu pecetea, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. De exemplu: Te-ai dus odata si ai vazut Smirna, apoi ai plecat de acolo. Cu simtul ochilor dinafara n-o mai vezi, dar cu simtirea interna, adica cu memoria si fantezia, ori de cate ori ai dori, poti sa-ti reprezinti Smirna si s-o vezi ca si cum ar fi prezenta, cu aceeasi forma, distanta, loc si topografie ce are. Si doar nu ca te duci atunci si vezi Smirna (cum cred unii neinvatati), ci vezi chipul Smirnei care s-a intiparit in imaginatia si memoria ta. Aceasta imaginare a lucrurilor externe ne supara si in timpul somnului, ne face sa vedem multe si diferite vise. Acesta este campul nostru de lupta. Acolo invingem, acolo suntem distrusi. Cea mai fina lupta este lupta cu tine insuti. De aceea sfintii parinti ne recomanda adesea Trezvia. Asa cum frumos spune parintele Arsenie, sa nu pierdem nicio clipa din acest timp pentru ca nu il mai intalnim niciodata.
|