1. daca am judecat , sa nu mai judecam ...
cred ca cel mai bine este sa iau un exemplu concret ca sa vedem clar ce trebuie facut ; de exemplu sa zicem ca eu am inceput sa ma gandesc ca in ziua de azi este foarte raspandit pacatul cutare , si il pomenesc ; asta este o forma de judecare subtila , caci pomenind pacatul acela nu este ceea ce imi pare mie - " o lupta impotriva pacatului " sau " o aparare a credintei " , ci este judecare - " ca aia fac cutare pacat " ; noi nu trebuie sa pomenim pacatele oamenilor , trebuie numai sa recunoastem exitenta lor cand vedem aceasta , caci nu poti nega existenta pacatului ; insa cad am inceput sa tot repet in gand ca ala face cutare pacat , deja am inceput sa judec ... si cand am inceput sa judec , in minte nu va mai fi bucurie ci se va salaslui intunericul si apasarea sufleteasca , si ma simt ca si cum pacatul aceluia ma urmareste si nu mai pot scapa de el ; si astfel pacatul altora devine stapan pe sufletul meu si voi incepe sa fiu si eu luptat de pacatul aceluia in gand sau chiar si cu fapta ... dar daca de exemplu am avea iubire fata de toti , indiferent de ce pacate ar face , nu am mai fi luptati de pacatele straine ; caci spune clar : " dragostea nu pune la socoteala raul , dragostea se bucura de adevar " ; sau " celor curati toate le sunt curate " adica vad cu ochi curati chiar si pacatele altora ... dragostea nu pune la socoteala raul inseamna ca nu pomeneste raul sau pacatele altora ; dragostea se bucura de adevar inseamna ca se bucura de pocainta si intoarcerea celorlalti ; deci a te intrista de pacatele altora este bine numai atunci cand si acele persoane se intristeaza de pacatele lor si se pocaiesc ; in aceasta situatie ii ajuti cu intristarea ta sa depaseasca pacatul , adica ii inveti si te rogi pentru ei ; insa daca ei insisi nu sunt dispusi sa se pocaiasca , atunci , a te intrista de ce fac altii inseamna a-i judeca ... deci cand am cazut deja intr-o astfel de stare de judecare , trebuie sa dam vina numai pe noi insine si nu pe ceilalti , sa zicem " eu sunt vinovat ca l-am judecat " ... si imediat sa zicem rugaciunea lui Iisus , ca aceasta rugaciune ne ajuta foarte mult la mantuire , in permanenta ne ajuta ...
2. in a doua situatie , daca stim ca o patima ne ataca si nu putem sa izgonim gandurile , trebuie sa ne rugam imediat cu rugaciunea lui Iisus ca sa ni se lumineze mintea si astfel prin acea lumina simtita din mintea noastra sa vedem ascunzisurile patimii ; dar , cum ziceam si mai sus , in general , cand o patima ne lupta este din cauza ca am judecat si atunci vom primi prin rugaciune raspunsul " lasa-i in pace si vei avea si tu pace " ; se mai poate intampla ca o patima sa ne stapaneasca din cauza ca am primit alte ganduri patimase ( neobservate ca atare , adica ca sunt patimase ) inrudite cu patima respectiva care atrag si patima aia sa intre in noi ; si noi suntem inca intr-o faza de intunecare a mintii in care nu putem inca sa recunoastem acele ganduri ca fiind patimase ; de exemplu : sunt prieten cu cutare persoana ; acea persoana incepe sa imi vorbeasca de cutare pacat ; daca eu nu sunt legat in mod patimas cu acea persoana voi putea sa stau linistit fara sa fiu stapanit de gandurile pacatoase despre care imi vorbeste acela ; insa daca am o legatura patimasa fara sa imi dau seama , voi incepe sa fiu atras de patima despre care imi vorbeste " prietenul " meu ... sau daca ti se face frica de faptul ca cutare persoana vorbeste de pacate si tu auzi , si ti se face frica ca ai sa fii si tu stapanit de patima aia este din doua motive : ori nu ai credinta ca Dumnezeu te poate pastra neatins de ganduri in orice situatie ( si de necredinta asta boleste intreaga umanitate foarte tare ) , ori l-ai judecat pe acela ca vorbeste asa si te ataca in consecinta si pe tine gandurile ...