iata : sa zicem ca vad un pacat ; imediat imi spun " lasa , sa nu il judec ! " , insa observ ca judecarea umple sufletul meu fara ca eu sa doresc asta ... asta se intampla de multe ori la fiecare ... ce se intampla in realitate ??? deci eu am decis : " sa nu judec " dar iata ca gandurile de judecare imi umple mintea si inima fara voia mea !!!
daca ne rugam , ni se va lumina mintea si vom observa care este de fapt procesul care se petrece , si de ce nu ne putem impotrivi judecarii ... iata ce se intampla : cand eu am zis " sa nu judec " chiar in acel moment intru intr-o legatura duhovniceasca , NEVAZUTA DE CEI MAI MULTI DINTRE NOI , ADICA INCONSTIENTA SAU SUBCONSTIENTA , cu cei care judeca si nu socotesc aceasta ca fiind pacat ; si deci mintea mea intra intr-un conflict interior ascuns multora cu alte minti care judeca pacatul acela sau alte pacate si nu socotesc aceasta judecare ; din cauza ca mintea mea nu este inca destul de rafinata ca sa inteleaga ce se intampla in realitate , adica sa simta ca de fapt eu am intrat in conflict cu cei care judeca de buna voie , atunci eu voi continua sa imi repet in mintea mea " sa nu judec " dar voi primi mereu raspuns " judeca ca nu e nimic asta " ; si daca voi continua acest conflict launtric ( acest conflict se desfasoara de obicei in cateva secunde , foarte rapid si asta este unul dintre motivele pentru care este greu sa il observi ; un alt motiv este ca multi nu stiu si nu cred ca este posibil ca mintea noastra sa intre in conflict cu alte minti asa de usor ) , adica daca voi continua sa ma contrazic cu cei care judeca pacatele , voi ajunge evident sa fiu stapanit de judecarea lor ; adica eu i-am judecat pe cei care judeca , si deci prin judecarea celor ce judeca pacatele am ajuns si eu sa judec pacatele fara sa vreau aceasta ...
este subtil dar asta este adevarul ; eu am procedat astfel si am scapat de pacatul judecarii ; adica nu ma mai stapaneste ... imi dau seama foarte repede cum se strecoara pacatul prin gaduri si am gasit calea prin care pot sa le opresc ; gandurile pacatoase nu le pot opri in mintile altora ci numai in propria mea minte ; deci sa nu-i judecam interior nici pe cei ce judeca ci sa pastram pacea interioara permanent ca sa fim vrednici de Domnul ...
si asa pot spune ca foarte mare parte din gandurile care trec prin mintea noastra nu sunt de fapt ale noastre ci ale altor minti ; iar noi trebuie sa le pastram numai pe ale noastre , si ale noastre trebuie sa fie bune ...