Citat:
|
În prealabil postat de Corl
[qoute]Este clar ca ne deosebim fundamnetal in gandire. In primul rand ca abordare. Cuvinte frumoase pline de logica, dar care dovedesc un scepticism si nihilism. Sigur lovesti cu ratiunea in credinta sau le consideri incompatibile. Incearca o reconciliere.
|
Ce tip de abordare ar trebui sa am vis-a-vis de subiectul de fata? Intrebarea nu e retorica.
Scepticismul cred ca e un mod cat se poate de util si necesar de abordare a informatiilor, ideilor si conceptelor cu care un individ se intersecteaza in cursul vietii in diverse feluri. Acceptarea pur si simplu a lor, fara a le pune in balanta cu cele prezente si cele acumulate anterior si fara a cauta permanent si eventual a gasi relatii intre ele atunci cand este cazul mi se pare o copilarie.
Poti conclude nihilismul ca derivat dintr-un scepticism dus la extrem, insa nu e obligatoriu sa se intample asa.[/quote]
Corl, cu totii avem intrebari, insa o aprte dintre noi prim si raspuns prin credinta. Yannaras, un filosof grec, facea o comparatie intre doua mentalitati- cea iudaica si cea greaca. Iudeul niciodata nu intreaba daca exista Dumnezeu-pentru el Tora (Vechiul Testament)este cel mai potrivit raspuns, pentru ca in ea intalneste relatial lui Dumnezeu cu parintii sai. Tora nu este o carte de istorie sau de geografie. Grecul este cel care intreaba, vrea sa rationalizeze, dar intr-un final si el ajunge la concluzii antinomice "o Cauza necauzata" sau "Un Miscator nemiscat".