Citat:
|
În prealabil postat de iosif
Romanii au darul binecuvantat de a trai in mijlocul Ortodoxie, de a beneficia de o bogatie spirituala nesfarsita! Si in ciuda acestei mari binecuvantari, tara noastra e intr-un declin moral tot mai accentuat. Cine spune asta? Statisticile socante ale avorturilor facute in Romania, nivelul inalt de coruptie, starea jalnica in care traim nu doar material, ci tot mai mult si spiritual.
Romania incotro? Care este drumul de intoarcere? Cu ce incepe Romania pocainta?
Ce va deranjeaza si va manheste in tara asta si ce credeti ca s-ar putea face?
|
"O groaznicã secetã cuprinsese un þinut întreg. Iarba mai întâi se îngãlbenise si apoi se ofilise cu totul. Tufisirile se uscaserã si copacii îsi pierduserã seva. Nu cãdea din cer niciun strop de ploaie si dimineþile veneau una dupã alta fãrã sã aducã pãmântului mãcar trecãtoarea prospeþime a picãturilor de rouã.
Vieþuitoarele mai mici sau mai mari mureau cu miile. Puþine erau acelea care aveau forþa de a fugi din acel desert care înghiþea totul. Zi dupã zi, seceta era tot mai grea. Pânã si rãdãcinile adânci înfipte în pãmânt îsi pierduserã puterea. Toate fântânile si izvoarele secarã. Apa pâraielor si a râurilor scãzuse de tot. Doar o singura floare rãmãsese vie, deoarece un izvoras mai dãdea câþiva stropi de apã. Izvorul însã era disperat si spunea:
- Totul este arid, secat si pe moarte. si eu nu pot sã fac nimic. Ce noimã au cei doi stropi de apã pe care îi dau?
Prin apropiere era însã un bãtrân copac puternic. Copacul asculta plânsetul izvorasului si el, îi spuse micuþului:
- Nimeni nu asteaptã ca tu sã înverzesti iar întregul desert. Datoria ta este sã þii în viaþã aceea floare. Atâta doar...
Cu toþii suntem respensabili pentru o floare. Uitãm însã prea adesea de ea si ne plângem de tot ceea ce nu izbutim sã facem!