|
În prealabil postat de ancah
Am devenit crestin practicanta datorita socului cultural, provocat de schimbarea tarii. Ma aflu acum intr-o tara cu toate "libertatile", una protestanta. Si aici sunt oameni de suflet, dar marea majoritate din jurul meu considera credinta o prostie si se comporta ca atare. Ajunsa in situatii grele, I-am cerut lui Dumnezeu ajutor si nu a intArziat sa-mi trimita, prin persoana unei credincioase din Romania, ´cu care am facut primii pasi adevarati in cautarea Domnului Hristos. Cum am pierdut f mult timp din viata mea cu alte interese, precum astrologia, numerologia, culori, vibratii, meditatii (doar ca amatoare) si aflandu-ma acum ca unica crestina in mijlocul unui "viespar", nu mai am timp de bajbaiala. Sunt atacata din toate partile si doar rugaciunea ma tine teafara.
Am realizat, ca acceptand ceea ce scrie in Biblie, in scrierile Sfintilor Parinti, in predici, scurtez timpul de cautare al adevarului. Asta nu inseamna ca nu gandesc. Gandesc si eu, dar Dumnezeu gandeste mai bine ca mine.
Cum nimic nu e intamplator, tot ce am citit mai inainte despre yoga, budism, etc mi-au folosit acum in a recunoaste anumite practici din cadrul acestui "viespar", in care nou venitii neavizati, cad si isi pierd sufletele cat ai clipi din ochi. Totodata, insa, Dumnezeu m-a pus sa sortez tot ce acumulasem, caci nu putem avea doi Domni. Nu putem sluji totodata Luminii si intunericului. Cu aceasta ocazie am invatat sa ma bucur in special de insuccese. Orice drum inchis ma indrepta spre un altul cu o deschidere mai mare.
Cea mai mare bucurie a fost sa constat, ca acest "viespar" este neputincios in fata Domnului. Pe mine m-ar fi halit din trei miscari, dar stiu ca lupta nu o duc eu, ci Domnul.
|