Sfintii Parinti vorbesc de " loc al lui Dumnezeu", ca fiind "acela care participa mai mult la energia si harul Lui" , si dupa fagaduinta Domnului ( Lev.26, 12-13; II Cor. 6, 16 ) , considera ca "sfintii sunt locul potrivit pentru Duhul" si ca "cel mai potrivit locas al lui Dumnezeu este numai mintea curata".
Daca in Noul Testament numirile de har si Duh alterneaza si par a se folosi cu acelasi inteles, aceasta se intampla pentru ca Sfantul Duh are o prezenta tainica in om. In ziua Cincizecimii, El se pogoara in lume ipostatic, ne devine interior, fara insa a se confunda cu noi, incat este sesizat doar uneori de oamenii duhovnicesti ca un Eu, atunci cand percep harul imprimat in ei drept lucrare a Sfantului Duh insusi. De aceea Duhul Sfant primeste toata multimea de nume care se poate da harului dupa darurile lucrate in cei vrednici. In acest sens se exprima si Sfantul Grigorie Palama cand arata ca la botez credinciosul primeste "insusi harul si puterea indumnezeitoare, insusi Duhul Sfant, varsat in cel botezat, nu dupa fiinta, ci dupa harul care porneste din El, prin harul sfinteniei, aflat prin fire in El" ( Despre impartasirea dumnezeiasca ) . Sau Sfantul Vasile, care precizeaza ca "atunci cand avem in vedere slava personala a Duhului, il consideram cu Tatal si cu Fiul, iar cand ne referim la harul care lucreaza in cei ce l-au primit, zicem ca Duhul este in noi" ( Despre Duhul Sfant ).
Sfantul Ioan Damaschin spune : " Fiul este icoana Tatalui, iar Duhul Sfant icoana Fiului, prin care Hristos, locuind in om, da acestuia asemanarea cu Dumnezeu" ( Dogmatica ). Vladimir Lossky indrazneste sa spuna ca Duhul Sfant, "care nu-si are chipul intr-un alt ipostas, se va arata in persoanele indumnezeite: caci multimea sfintilor va fi chipul Sau" ( Teologia mistica a Bisericii de Rasarit ) . Ca Duh al infierii, va infatisa pe sfinti inaintea Tatalui ca fii asemenea Fiului.
|