Mirela,nu te contrazic cu relatarea despre intelepciunea dreptului Iov,dar imi dau seama ca-ti este usor s-o aplici atunci cand este vorba de suferinta altcuiva,sta-n firea noastra sa fim astfel,si sa exprimam ori sa simtim mai superficial lucrurile atunci cand nu stim despre ce este vorba din adancul sufletului si simtirii noastre.Nu exista durere pamanteana(sufleteste vorbind)mai mare decat cea simtita la un eveniment tragic care se poate intampla propriului copil.Stii cum este atunci,nu-ti mai amintesti de-un amarat de rabdator ca dreptul Iov,in disperarea ta nemarginita,ajungi pur si simplu sa-l urasti pe Dumnezeu,sau poate chiar sa-l renegi(in unele cazuri si unii oameni).Exista cu-adevarat anumite suplicii pamantene care nu pot fi descrise in cuvinte,nu ne mai ramane decat Dumnezeu cu mila,iar daca totusi razbim de trecem peste acestea fara a ajunge la suicid,atunci cred ca Dumnezeu nu-ti mai i-a in consideratie necredinta care ti-a invadat sufletul amarat,pentru ca intr-un fel ai biruit de ai ramas in picioare,multumind prin viata ta Creatorului Milostiv si a tot si a toate stiutor.Dumnezeu nu judeca precum oamenii si este mult mai ingaduitor decat acestia.
|