Doi prieteni traversau desertul. Intr-un anume moment al zilei s-au certat iar unul dintre prieteni l-a lovit peste fata pe celalalt. Cel care a fost lovit peste fata, fara a spune vreun cuvant, scrie pe nisip:
ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU M-A LOVIT PESTE FATA.
Ei isi urmeaza drumul pana ce gasesc o oaza si se hotarasc sa faca o baie. Cel care a fost lovit peste fata, se impotmoleste in nisip miscator dar prietenul sau il salveaza. Dupa ce ajunge la mal teafar si nevatamat, el scrijeleste intr-o piatra:
ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU MI-A SALVAT VIATA.
Cel care si-a lovit si salvat cel mai bun prieten il intreaba:
“Dupa ce te-am lovit, tu ai scris pe nisip iar acum, ai scris pe o piatra, de ce?”
Prietenul sau ii raspunde:
“Atunci cand cineva te raneste va trebui ca tu sa-l scrii pe nisip astfel incat vantul sa-l stearga din memoria ta, dar atunci cand cineva face ceva bun pentru tine, tu trebuie sa-l scrii in piatra astfel incat vantul sa nu-l poata sterge in veci.”
INVATA SA-TI SCRII RANILE PE NISIP SI SA-TI GRAVEZI RECUNOSTINTA IN PIATRA.
|