iertati , ca nu stiu pe ce buton am apasat si s-a intamplat chestia asta care ati obervat-o si voi ... ma rog ...
reiau : dincolo , singura cale de a mai comunica intre noi este numai prin rugaciune , adica prin ganduri , si nu orice ganduri , ci numai prin ganduri bune ; adica nu se mai poate comunica prin vorbe cum facem aici pe pamant , ci se va comunica prin ganduri bune ... cine va avea ganduri rele nu va putea sa comunice cu nimeni , nici macar cu ceilalti pacatosi , ci se va simti separat de ceilalti ca de un zid de netrecut ... si astfel , pacatosii se vor chinui vesnic in singuratate , caci singura cale de a comunica acolo este rugaciunea si gandurile sfinte ... si nici vad sau auz nu mai este acolo : aici vedem si auzim cu simturile astea pamantesti , dar dincolo , vazul si auzul este numai prin simturile sufletului ; deci cine nu va avea rugaciunea vazatoare nu va vedea nimic acolo ... singura vedere care mai exista acolo ramane numai vedera sufleteasca , care este prin gandurile sfinte ... deci cine nu are numai ganduri sfinte , se va simti asa cum aici un om nu poate comunica cu nimeni , nu vede si nu simte nimic nici nu aude ... ia ganditi-va ! va dati seama ce spaima si ce chinuri au oamenii aceia care stau dincolo intr-un intuneric absolut , nestiind ce este in jurul lor ? uad numai strigatele de spaima ale celorlalti pacatosi ca si ei dar nu pot sa comunice unii cu altii ... stau singuri intr-un intuneric in care nu distingi nimic si se chinuie ; alteori vad chipuri inficosatoare care le maresc chinurile permanent ... si cu cat iti este mai frica cu atat frica si spaima te va stapani mai mult , nemaiputand scapa oricat ai incerca pe orice cale ... si astfel spaima se mareste mereu ... si simti ura celorlalti fata de tine , caci acolo unde ar trebui sa simti iubire , cum erai obisnuit pe pamant , acuma simti ura si respingere ; si daca incepi sa ti se faca frica , frica si spaima vor spori apoi neincetat in sufletul tau ... si tot asa ; ura , chin , spaima , intuneric , groaza si permanenta apasare sufleteasca ... toate acestea sporesc pana la limite cu muuuuuuuult peste limitele cunoscute aici pe pamant ; spunea par rafael noica , ca daca , aici pe pamant , un om pacatos ar simti chinul iadului , fie si numai intr-o mica masura , cu siguranta ca se va sinucide ; rari au fost oamenii care sa poata suporta aceste chinuri aici pe pamant , si sa nu isi ia viata : numai aceia care au cunoscut si marimea milostivirii si iubirii nesfarsite a Domnului , adica sfintii ... de aceia nici nu da Dumnezeu oricui sa vada acele chinuri , ca sa nu se sinucida ... de altfel , cazurile acestea de sinucideri , tot unei simtiri a chinurilor iadului se datoreaza ...
deci sa fim buni , ca sa vedem si aici si dincolo Lumina ... si buni , nu asa cum inteleg sectarii , Dumnezeu sa ii ierte ; ci buni in sensul de bunatate cereasca , interioara , in sensul de lumina a sufletului ...
iadul se aseamana cu un pamant pe care nu mai este absolut nici o sursa de lumina sau de caldura ; din asta rezulta frig ( si in iad iti ingheata sufletul ) , intuneric , singuratate absoluta , lovituri ( in iad simti apasare sufleteasca sau ura , respingerea celorlalti ) , deznadejde , spaima etc ...
odata sa simta cineva acele chinuri si ii va fi frica de ele toata viata si nu le va mai uita niciodata ...
dar , asta este ... trebuie sa ne osandim la iad mereu , caci alta cale de a scapa de iad nu este ; daca judeci iadul iti cuprinde tot sufletul dar daca te auto-osandesti la suprafata la iad , in interior ramai lumina ... asta e taina vietii duhovnicesti ... mereu sa treci peste relele din lumea asta , fara sa te contrazici cu nimeni ...
strategia asta : prin lupta sa ajungem la pace , o au foooooooooaaaaarte multi crestini ; insa asta este si strategia pe care au avut-o absolut toate razboaiele din istorie ; fiecare razboi a cautat mereu pacea sau " binele " cuiva , dar a cautat-o pe o cale care nu este de la Dumnezeu : prin razboi ... asta este greseala despre care vorbeam : asa cum prin pace nu se ajunge la razboi , nici prin razboi nu se ajunge la pace ... este o strategie necrestina , care a umplut istoria de razboaie ... deci eu ii las pe altii sa se contrazica cat vor , eu unul stiu ca binele este bine daca se face cu binele , pacea este pace daca se face cu pace , iubirea este iubire daca este cu iubire etc ... deci trebuie sa ii iubim pe toti fara exceptie , indiferent ce fac , ca fac pacate , ca sunt eretici , ca se contrazic , orice nu conteaza ... sa ii lasam in pace pe toti si vom avea si noi pace : cum zicea sfantul Siluan : fratele nostru este viata noastra vesnica , prin el ( prin atitudinea fata de el ) te osandesti , prin el te mantuiesti ...
deci sa ii lasam pe altii sa filmeze ce vor ei pe suprafata sufletului nostru , orice : pacate , erezii , dar noi sa ramanem mereu refractari la rau , fara sa judecam sau sa cadem in pacate ( sa nu le primi in interior ) ... asa este usor sa implinesti poruncile Domnului ... sa iertam ca sa fim iertati , sa trecem cu vederea ca sa trecem si noi dincolo cu bine , sa nu pomenim relele altora ca sa ne putem ruga neincetat ...