Citat:
|
În prealabil postat de e_diana
Nu stiu ce e cu mine.Parca mi s-a pus o ceata groasa in fata ochilor si sufletul meu s-a cufundat in nepasare, nu pot sa ma caiesc pentru pacatele mele, nu pot sa fiu recunoscatoare lui Dumnezeu pentru totul, nu stiu ce sa fac.Sunt foarte putine momente in care am parte de putina lucididate.Nu stiu cum sa va explic :(( de parca nu ma mai impresioneaza nimic, de parca nu mai am sentimentele pe care le aveam inainte, de parca sunt indiferenta fata de oameni nevoiasi, fata de suferintele semenilor nostri.Obsinuiam sa sufar cand vedeam vreun catel parasit pe strada, acum mi-e pur si simplu indiferent.Sunt indiferenta fata de Dumnezeu!! Sunt disperata, nu stiu ce sa fac. Va rog, daca stiti vreo rugaciune pentru asa ceva, sa ma scape Dumnezeu de aceasta nepasare, nerecunostinta, ajutati-ma!
|
Incearca sa te rogi cat mai mult (Acatistul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Acatistul Mantuitorului nostru Iisus Hristos). Mergi intr-o manastire mai izolata cateva zile sau la slujba de noapte. Rugaciunea personala (proprie) combinata cu pasaje din scriptura, psaltire, acatistier, etc ajuta foarte mult. Nota Bene: Cel mai in masura sa te ajute ramane duhovnicul tau!