Sunt insa suferinte de care nu sintem vinovati si pe care le judecam ca nedreptati ale lui Dumnezeu facute cu noi.
Iov la inceput nu intelegea de ce Dumnezeu il lasa sa sufere atit.Ne intrebam si noi:de ce mina protectoare a lui Dumnezeu nu mai e intinsa asupra noastra ?
Mintuitorul insusi a zis in suferintele de pe cruce:
" Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu,pentru ce M-ai parasit ? "
Ce mai putem face in fata unei asemenea suferinte ?
Daca omul se naste ca sa sufere si daca toti oamenii sufera,suferinta noastra trebuie sa o intelegem,mai intii de toate,ca o legatura puternica stabilita intre oameni.Toate acele inimi,care sint in stare sa compatimeasca cu suferinta,sunt toti aceia care stiu sa amestece lacrimile lor cu ale oamenilor,toti aceia care pot si stiu sa
iubeasca omul,toti aceia care inteleg pe cei care sufera,pentru ca ei insisi au suferit.
Numai infirmiera care a fost si ea bolnava va intelege durerile bolnavilor si va sti sa le aline.Numai saracul intelege suferinta flamindului.Numai o mama indoliata va intelege doliul tuturor(oamenilor) mamelor.Numai pacatosul intors la Dumnezeu va fi bun apostol al mintuirii pacatosilor.
Toti acestia sint izbavitorii de suferinte ai tuturor oamenilor amenintati sa se piarda in acest fluviu universal de dureri,deasupra caruia pluteste omenirea.
Iata dar cum suferinta noastra poate servi altora!Suferinta este,astfel,legea sacrificiului sub care traieste omul.
Aceasta suferinta, de care nu sintem vinovati si pe care nu o putem suprima noi singuri,de ce n-am primi-o ca pe o misterioasa cale,pe care Dumnezeu ne poarta aacolo unde vrea El ?
Caci " Multe sint necazurile dreptilor,si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul.Pazeste Domnul toate oasele lor si nici unul din ele nu se va zdrobi".( Psalmul 33)
Daca "Dumnezeu iubeste pe cel pe care-l cearta" ( Evrei 12,6),suferinta ta nu poate fi pentru sufletele noastre,decit ceea ce sint puternicele lovituri pe care sculptorul le face intr-un bloc de marmura care n-are nici o forma pentru ca sa scoata o frumoasa statuie.
Suferinta este timpul cind noi recunoastem neputinta noastra si trebuinta ajutorului lui Dumnezeu.Tot suferinta purifica sufletul si-l face vrednic de sfintenia lui Dumnezeu:
"Cind Ei ii lovea cu moartea,ei Il cautau:isi aduceau aminte ca Dumnezeu e scaparea si izbavitorul lor" ( Psalmul 77 )....
Parintele Arsenie Boca
draga Alexa,
Iarta-l pe acel om,iarta-l si pe cel care-ti scrie,poate ti se potriveste si cite ceva din ce am scris mai sus...ma bucur ca Dumnezeu este cu tine,dupa cum spui tu ( nu trebuie sa-ti mai plinga sufletul atunci...ci poate pentru El si oamenii pe care-i iubeste )...Doamne iarta-ne!
PS.hey,Podolski...mai esti acolo ? chiar te rog sa-mi mai trimiti un mesaj,numai sa nu ma lauzi,dupa cum am stabilit!
|