Îmi pare rău că am întârziat cu răspunsul. Şi mă tem că nici acum nu voi reuşi să-ţi dau răspunsul care să te mângâie şi să te zidească. Şi totuşi nu renunţ la încercare pentru că aş dori să atrag atenţia asupra unui aspect al iubirii de vrăjmaşi. Un aspect foarte important, legat de cea de a doua poruncă a iubirii: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!". Cred că o mare piedică pentru omul care încearcă să împlinească porunca iubirii de vrăjmaşi este faptul că sare pur şi simplu peste iubirea de sine cea mântuitoare. Majoritatea oamenilor au neputinţa de a se privi cu luciditate, de a-şi mărturisi şi asuma neputinţele, mizeriile, căderile, ba chiar şi impulsurile firii noastre căzute, dar nevinovate dacă nu sunt ascultate... De aici o îngrămădire a acestora în cotloanele ascunse ale fiinţei, în subconştient cum spun psihologii, adică o repetare a căderii protopărinţilor care, de ruşine, s-au ascuns în "boscheţii" Raiului şi nu au mai ieşit de acolo la chemarea Domnului... Şi aşa începe alungarea noastră din rai: cele ascunse ies din inima noastră când ne e lumea mai dragă, ne torturează de acolo cu impulsurile şi dorinţele lor, se proiectează peste ceilalţi care "ei sunt de vină, nu noi"...

Aşa ne frângem în bucăţi care se vrăjmăşesc între ele, aşa ne urâm pe noi înşine ca făpturi ale lui Dumnezeu şi nu păcatul din noi...

Aşa că, un aspect important al iubirii de vrăjmaşi ar trebui să fie restaurarea iubirii sănătoase pentru noi ca făpturi minunate ale lui Dumnezeu (Ps. 138), acceptarea neputinţelor noastre care vin de la firea căzută şi de la tendinţa de autodeterminare, de independenţă de Dumnezeu, mărturisirea lor în faţa lui Dumnezeu, cerşirea Harului vindecător şi sfinţitor şi ura sănătoasă faţă de păcat ca lucrare împotriva firii şi nevoilor ei reale.

Iubirea de vrăjmaşi presupune acceptare, asumare, iertare, rugăciune şi primirea lui Dumnezeu în noi, pentru a-L recunoaşte în fraţii noştri pe care îi numim vrăjmaşi numai pentru că avem nevoie de cineva pe care să ne vărsăm focul urii de noi înşine care ne mistuie fără milă dacă nu alergăm prin pocăinţă la împăcare cu puterea focului iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Sfântul Siluan să te ocrotească cu rugăciunile lui şi să te conducă la trăirea iubiri de vrăjmaşi poruncită de Domnul!
Maica Siluana
raspuns preluat de pe www.sfintiiarhangheli.ro