Oglinda sufletului...
Ciobanul satului Pipirig era un batran minunat, caruia tot satul ii spunea mos Neculai Varaticeanu. Si era sarac batranul, dar foarte milostiv si temator de Dumnezeu. In fiecare primavara se tocmea cioban la oile satului. Drept simbrie cerea un rand de haine de siac, mancare si doi miei pe care ii crestea cu multa grija. Toamna cand se coborau oile din munti, mos Neculai Varaticeanu aprindea doua lumanari de ceara, lua mielutele in brate si le dadea de pomana la satenii cei mai saraci din Pipirig.
- Sa fie in numele Domnului, adauga batranul.
Si asa facea in fiecare an pana a imbatranit de tot si nu mai putea umbla cu oile satului la munte.
- Da de ce dai miei de pomana, mos Neculai, il intrebau satenii.
- Ei, dragii mei, era pe vremuri un boier foarte zgarcit. O singura data in viata a dat si el un miel de pomana. Pe urma boierul a murit si s-a dus in iad, iar mielul vazandu-l in foc, mereu se inmuia in apa, apoi se ducea si se scutura peste boier, de-i potolea focul. Dar apa era departe si pana ce se intorcea mielul, focul iar se incingea deasupra boierului. Vedeti, daca ar fi dat boierul de pomana doi miei, ei s-ar fi randuit sa-l ude pe rand si s-ar fi stins focul. De aceea, dau eu in fiecare an doi miei de pomana, sa aiba cine ma racori acolo.
Mos Neculai Varaticeanu a fost casatorit in tineretile sale si a avut un fecior. Apoi feciorul i-a murit in primul razboi mondial si i-a ramas nora vaduva cu doi copii. Prin anul 1930 batranul a cazut bolnav la pat si a zacut doua saptamani in casa norei sale. Intr-o zi de duminica, au venit vecinii sa-l vada pe mos Neculai. Cum vorbeau intre ei, indata batranul s-a sculat din pat, a iesit putin afara, s-a uitat la albastrul cerului, apoi chemandu-l pe nepotul cel mare i-a zis:
- Mai Vasilica, cand oi muri eu, ai sa vrei tu sa-mi tii lumanarea? N-ai sa te temi de mine? Ca poate voi face urat cumva...
- Am s-o tin, bunicule, nu ma tem.
Vecinii, auzind ce vorbeste batranul, au zis:
- Ia, auzi, ce vorbeste mos Neculai! Este in mintea copiilor. O sa sperie baiatul!
- Du-te, mai Vasilica, si ada o lumanare ca sa-ti arat cum s-o tii cand am sa mor!
Dupa ce a adus copilul lumanarea, adauga batranul:
- Aprinde, Vasilica, lumanarea si stai aici, langa mine. Fa cruce si nu te teme!
In clipa aceea mos Neculai Varaticeanu a respirat adanc de trei ori si a adormit in Domnul. Asa s-a mutat la vesnica odihna ciobanul satului Pipirig.
|