Este greu sa intelegem multe lucruri in aceasta perioada contemporana,cand ochii ne sunt deschisi cu forta de atata explozie orbitoare de informatii si sugestii,care mai de care mai logice sau ilogice.
Intr-adevar,Silverstar,este nevoie de logica pentru a ne construi un crezamant,este nevoie de trasaturi benefice pentru ca acesta sa ne poata conferi ceva,insa aprofundand prea mult lucrurile ajungem sa depasim esenta lor in asa masura incat sa o intoarcem in contra sensului initial.Mai pe romaneste,tot cercetand logicul dintr-un crezamant,riscam sa dam in extrema si astfel sa nu ne mai dorim a crede,sa nu mai avem nevoie a crede,dar sa nu ne faca nici bine.
In cazul personalitatii tale,Silverstar,inteligente si rationale,este firesc sa descoperi multa banalitate si multa orbire in aceasta credinta bazata pe atata duh fantastic.Dar,gandeste-te,poate ca este,de fapt,impetuos nevoie de asa ceva,altfel nu ar mai fi spiritualitatea atat de deosebita,nu s-ar mai baza pe latura nevazuta a lucrurilor.Tu ai capacitatea de-a cantari profund lucrurile,mai mult in sensul lor fizic si logic si astfel ajungi la atatea concluzii de indoctrinare si fariseism evident din partea credintei.Insa,sa stii ca daca nu ar reprezenta si acestea unele dintre trasaturile ce incununeaza o intreaga ideologie spirituala,mai degraba am deveni roboti.Fiindca,vezi tu,mai degraba te-ai robotizat tu prin atata logica,decat oamenii care prefera sa creada,incalzindu-si astfel sufletul si lumea inconjuratoare,care in realitate este mult prea dura.Si aici nu vorbesc de oamenii care se doresc a fi practic rai,in virtutea credintei....asa zisei credinte.
Silverstar,eu te admir fiindca stiu ca esti un om competent,insa trebuie sa intelegem ca tot aprofundand logica din lucruri tindem sa ajungem la fundul sensului rational si astfel sa nu mai avem ce descoperi in jur,devenind atat de reci si de calculati,pierzand in acelasi timp o inocenta care ne facem sa credem si sa speram asa,cu toate cusurile vietii.
Tot cautand intelesuri asupra unui lucru,ajungem,in cele din urma,la un apogeu,dar nu capatam intelepciune si sens prin aceste cunoasteri,ci abia intorcandu-ne inapoi pe traseul cautarii noastre,analizand si meditand asupra tuturor obstacolelor si ideilor intampinate,pana ajungem de unde am plecat.Ajungem intelepti abia cand tindem sa credem ca toata aceasta cautare ne-a folosit dar nu ne-a schimbat crezamantul,ci mai degraba l-a extins intr-o mainera in care stim ca avem cu adevarat nevoie uneori,"sa credem si sa nu cercetam".Este pentru psihologia noastra pamanteana,altfel nu am rezista "realitatii".
Personal,printr-o analogie asupra lucrurilor bune si rele pe care le-am intampinat,am ajuns la concluzia ca,in viata avem nevoie de ratiune tot atat cat avem nevoie si de naivitate,altfel nu am putea supravietui.
Silverstar,te rog sa ma ierti si sa nu te superi,eu am vorbit din experienta,fiindca de multe ori mi-am spus si eu;"de ce?",si n-am facut decat sa ma saracesc de protectie...
|