Citat:
|
În prealabil postat de nede_mar
Draga mea, Dumnezeu nu numai ca ne citeste gandurile dar ne si indruma pasi acolo unde ne este bine. Am s-a iti spun si eu o intamplare care unora li se pare stranie dar eu am trait-o: In urma cu cativa ani am avut o problema grava cu fetita mea, si prin medici nu gaseam rezolvare, atunci din intampare a venit la mine o cunostinta si dupa ce i-am povestit prin ce trec ma intrebat daca pe Dumnezeu l-am intrebat care este drumul pe care trebuie sa merg.I-am raspuns ca eu m-a rog dar.....! cum s-a fac s-a vorbesc cu Dumnezeu?Mi-a zis - "uite asa iti inchipui ca il ai in fata ta si il intrebi pur si simplu" dupa cateva zile asa am facut - noaptea am visat ca intram intr-o Biserica mare a carei usa avea niste clante mari auri iar pe peretele de afara avea o tablita pe care scria SF. NICOLAE.Cand am intrat in biserica doamna de la lumanari m-a intampinat cu o voce ridicata, nu am retinut ce mi-a zis. Dimineata cand am mers la serviciu am intrebat colegele de toate Bisericile din Bucuresti care poarta Hramul Sf. Nicolae. Inarmata cu o intreaga lista am plecat la drum. Prima Biserica din drumul meu era Biserica de pe str. Doamnei, cand am ajuns in dreptul ei m-am dat doi pasi inapoi - era aceeas biserica din visul meu! aceleasi clante la usi, aceeasi doamna care vindea lumanari nu poti s-a iti inchipui ce am simptit! si acum imi curg lacrimile! Acolo eu am mers la multe slujbe de Sf. Maslu, am dus-o pe fica mea de multe ori. O duceam pe brate, o lua Parintele si ii citea cu cartea pe cap si veneam acasa cu ea pe picioare, vesela si din ce in ce mai vindecata. De atunci au trecut anii, fetita mea este bine, licentiata in finante, de curand s-a casatorit si totul numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu!
|
Este miraculos cat de multe puncte comune sunt intre ceea ce povestesti tu si ceea ce mi s-a intamplat mie cu niste ani in urma. Si tot Sfantul Nicolae.
Am aceste trairi adunate intr-un volum inca nepublicat, de aceea iti voi oferi povestirea exact cum e scrisa pentru tipar.
Să nu furi
A opta poruncă a decalogului spune: să nu furi…
Întotdeauna am detestat furtul si minciuna. În mintea mea aceste vicii se contopesc, formează un tot. Cine minte fură, cine fură minte.
.................................................. .........................
N-am furat si n-as face-o niciodată. Când mi-am dorit foarte mult ceva, am cerut si................................................ ....................
Si totusi, era să se întâmple…
Cred că trecuse de 5 dimineata când am adormit din nou. Eram în vacanța de iarnă si puteam dormi fără grijă până târziu.
Am avut un vis.
Se făcea că sunt din nou studentă si mă aflam în fata căminului în care locuisem în perioada studentiei. La toate ferestrele, mă refer la cele de la etaj, erau grătare pe care, de obicei, noi, studentii tineam iarna mâncarea la rece, pentru că pe atunci, nu aveam frigidere în cameră.
În visul meu insa, erau grătare si la camerele de la parter. M-am apropiat încet de un grătar aflat la o cameră de la parter, am privit în interior si am văzut o mulțime de tacâmuri, frumos lucrate si strălucitoare. Am hotărât că aveam nevoie de ele. Hoteste, am privit în jur, nu era nimeni să mă vadă, si iute am băgat mâna să iau, să fur cât cuprinde…
Când am scos mâna, în loc de tacâmurile la care râvnisem cu atata lăcomie, aveam icoana Sfântului Nicolae… M-am speriat, am tresărit în somn, am murmurat un „Iartă-mă” sau „Nu mai fac niciodată”, nu-mi amintesc exact ce-am spus, am pus icoana de unde am luat-o și imediat m-am trezit din somn.
Tremuram, eram speriată, îmi era frică si rusine, o transpiratie rece îmi cuprinsese tot corpul… Am aprins candela, am aprins o lumânare si m-am rugat plângând pentru iertarea păcatelor.
Nu am povestit nimănui acest vis decat tarziu...
După vacanță, la scoală, i-am întrebat pe colegii mei dacă există în oras o biserică numită „Sfântul Nicolae”. Colegii m-au privit cu mirare si mi-au spus că biserica din spatele scolii se numește „Sfântul Nicolae”. Intrasem o dată sau de două ori în biserica aceea, dar niciodată n-am stiut cum se numeste…
Am hotărât să merg la biserică, s-o văd cu atentie, să ascult slujba… Si m-am dus la zi de sărbătoare. Am intrat în curte si, în timp ce mă îndreptam spre intrare, am simtit că trebuie să mă uit sus, deasupra usii de la intrarea în biserică.
De necrezut! Acolo, sus, deasupra usii de la intrarea in biserica era icoana Sfântului Nicolae pe care eu o avusesem în mână în vis, icoana pe care nu scria nici un nume, dar despre care am stiut, prin putere divină, a cui este.
Si inca un amanunt: Biserica era in renovare...