bine va regasesc pe voi , toti cei iubitori de Hristos si care va bucurati de iubirea lui cea dulce ...
care este definitia patimii ? avem patima fata de un anumit lucru atunci cand despartirea sau pierderea lui ne provoaca intristare ... daca moartea parintilor , sotiei sau sotului , sau a copiilor iti provoaca intristare , ai patima fata de acele persoane ; pentru persoanele moarte trebuie numai sa te rogi si nu sa te intristezi de pierderea lor ... daca iti pierzi serviciul sau esti dat afara de la facultate din cauza ca cineva ti-a facut niste nedreptati , sau daca ajungi sa fii nedreptatit in continuu in locul unde stai , si te intristeaza asta , atunci ai patima si nu implinesti porunca iubirii de vrajmasi a Mantuitorului ...
iubirea de vrajmasi are niste cerinte :
1. mai intai sa nu te intristezi nici daca te omoara cineva sau orice nedreptati ti-ar face societatea in care traiesti ...
2. sa nu pomenesti deloc faptele acelora , nici macar in gand , purtandu-te fata de ele ca si cum pierderile ar fi nimica toata , si sa te bucuri duhovniceste in continuu ...
3. sa te bucuri din toata inima si cu toata deschiderea la revederea persoanelor care te-au nedreptatit , si sa le iubesti asa cum te iubesti si pe tine insuti ... sa it fie tie acele persoane ca niste fiinte foarte dragi pe care sa le iubesti in Hristos ...
dar totusi , cu oamenii care nu sunt cu Biserica , trebuie sa ii iubim dar de la distanta oarecum ... caci chiar daca ii iubim si ne bucuram de ei , totusi nu trebuie sa ne placa sa ne petrecem timpul cu ei , caci asta duce in mod sigur la pacat si la pierderea harului ... deci pe oamenii care sunt despartiti de Biserica , trebuie sa ii iubim in lumina , dar sa ne pazim de obiceiurile si vorbele lor care nu sunt ale Duhului sfant ci ale vicleanului ... fata de acesti oameni trebuie sa avem o atitudine de neimplicare afectiva , dar si de nerespingere in acelasi timp ; ca sa dau un exemplu ... ce zice scriptura despre acestia ? mai intai zice ca sa " iti fie tie ca un pagan si ca un vames " ( adica sa nu il primesti in casa si sa nu vorbesti cu el ) sau ca " sa nu ii zici bun-venit sau sa il primesti in casa " , dar pe de alta parte zice sa iti iubesti vrajmasii ... deci atitudinea noastra fata de acestia trebuie sa fie o iubire plina de bucurie dar e la distanta , fara sa avem in comun faptele lor cele rele , nici macar gandurile care le gandesc ei ... deci : sa nu ai nimic in comun cu ei , adica sa nu stai cu ei de placere niciodata , dar nici sa nu ii respingi daca vrea sa intre in casa ta ...
apoi vine capitolul care se cheama FRICA ... crestinul nu trebuie sa aiba frica de absolut NIMIC de pe lumea asta sau aialalta ... singurul lucru de care se teme crestinul este de a nu cadea din harul lui Dumnezeu : " sa stam bine , sa stam cu frica , sa luam aminte ! " ...
frica de absolut orice naste intristare , iar intristarea este pacat ... caci daca iti este frica de ceva , cand va veni incercarea te vei intrista ; iar intristarea mareste raul in loc sa il atenueze : din tantar face elefant nu numai armasar ... cand pomenim relele care le-am suferit , atunci amplificam acele rele , si cu cat mai mult le pomenim cu atat mai mult le marim ; astfel , dintr-un cuvintel care ni l-a zis cineva de exemplu , se poate naste prin pomenirea de rau o cearta de mari proportii sau un dezastru in viata noastra ... atat de periculoasa este pomenirea relelor ... de aceea nu trebuie sa ne fie frica de nici o pierdere din viata noastra : sa nu ne fie frica si sa nu ne intristam nici daca nu o sa mai fim spovediti sau impartasiti , nici daca ne pierdem serviciul sau facultatea pentru orice nedreptati de la altii , nici daca suntem amenintati cu moartea , nici daca suntem batuti sau torturati , nici daca societatea ne respinge sau ne batjocoreste permanent , nici daca suntem inconjurati numai de dusmani , nici daca se abat asupra noastra multe boli sau saracie si nu avem ce manca sau nu avem caldura iarna , nici daca pierdem persoanele iubite de noi , nici daca am fi dati afara de la biserica pe nedrept , nici daca vedem in Biserica orice fel de rautati sau pacate sau erezii ... sa nu ne temem de nimic ...
cine nu se teme de nimic acela are pe Hristos in el si se bucura de libertatea duhului sau ...
|