[continuarea postului precedent]
Citat:
Pr. Serafim vedea speranța micii comunități în greutățile personale suferite în viață de către membrii ei din felurite pricini. „Toți adulții din comunitate“, scria el în Cronică, „au suferit mult. […] Este un semn bun pentru ca ei să ră*mână neclintiți în Ortodoxie“. Având în minte acest lucru, el a ținut cândva o cuvântare la Etna asupra învățăturii patristice despre durerea inimii, despre cum să învățăm a primi încercările și necazurile ca pe însăși calea mântuirii. Suferințele, le-a spus el, erau vizita lui Dumnezeu la ei.
Când Alexei a început să lărgească paraclisul de pe proprietatea sa, Pr. Se*rafim l-a avertizat să nu se grăbească să îl transforme în parohie. „Ne bu*curăm să aflăm despre progresele lucrărilor de la paraclis“, îi scria el Iui Alexei. „Nu-ți face griji în privința Vlădicăi Antonie. Firește că trebuie să știe când ești gata să deschizi o «biserică», iar dacă îl vei informa acum, va socoti că deschizi într-adevăr o «biserică» - ceea ce va fi o capcană, fiindcă nu ești încă pregătit. Să nu începi să-ți numești șopronul îmbunătățit «biserică» sau să începi să-ți faci planuri mărețe. Sunteți doar un mic grup de creștini ortodocși, și nu o «parohie», adică ceva «înregistrat oficial» în «eparhie»“.
La câțiva ani după moartea părintelui Serafim, Alexei își amintea: „Nu o dată Pr. Serafim mi-a scris/spus: «Să nu cumva să înveți rusește. Dacă o să știi rusește, vei auzi toate bârfele și vei fi ispitit să iei parte la ele. Și să nu intri în nici un consiliu parohial. Fugi de politica parohială ca de ciumă!» Firește că eu și familia mea am fost încurajați să luăm parte la Liturghie în diferite parohii și să primim Sfintele Taine, dar am fost descurajați să participăm la alte activități parohiale care, simțea el, m-ar fi abătut de la «chemarea» ce credea că-mi fu*sese trimisă de Dumnezeu, adică de la lucrarea misionară prin scris, învățat și publicat. Ca urmare, mulți laici ruși mă numeau «de rit vechi»!”
În scrisoarea către corespondentul lui Alexei din Grecia, Pr. Serafim explica nevoia unor comunități, precum cea a lui Alexei, de a scăpa de influența lu*mescului: „În condițiile de azi este nevoie de un efort conștient pentru a nu ne lăsa prinși de lume, și astfel, marilor orașe le vom prefera localitățile mici și ne vom elibera (pe cât posibil) de televizor, ziare, telefon etc. Și chiar mai mult: va trebui să existe o distanțare de duhul lumesc chiar în viața bisericească; aceasta înseamnă îndepărtarea chiar și de viața parohială obișnuită, dacă e cu putință, fiindcă și ea a devenit astăzi foarte lumească“.
„Comunitatea din Etna nu este în nici un caz o comunitate cu totul «ideală» sau «experimentală»; ci mai curând o dezvoltare naturală în niște condiții spe*ciale, deosebit de favorabile pentru o autoconservare ortodoxă - firește, cu condiția ca zelul și ardoarea ortodoxă de temelie să fie prezente încă de la înce*put, în mod paradoxal, cea mai mare binecuvântare a acestei comunități este faptul că se află departe de o parohie ortodoxă - ceea ce i-a silit să iasă de pe făgașul pe care merg atâția ortodocși de astăzi care iau ca pe un lucru de la sine înțeles tot ceea ce ține de Biserică, socotind că altcineva «are în sarcină» Biserica și slujbele etc. Acești oameni au fost siliți să facă ei înșiși slujbele și astfel le-au îndrăgit cu mult mai mult; iar greutățile prin care trebuie să treacă spre a ajunge la un preot și a primi Sfânta Împărtășanie sunt așa de mari încât păstrează cu scumpătate acest privilegiu și efectiv își lucrează mântuirea cu fri*că și cutremur. Firește, noi americanii mai avem și binecuvântarea ca tot ce ține de Ortodoxie să fie nou pentru noi și deci prețios - fiece nouă traducere a Vieții sau slujbei unui sfânt este pentru noi o nouă descoperire, și cu atât mai mult dacă putem participa noi înșine la ea“.
Într-o scrisoare către Alexei, Pr. Serafim scria: „Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu din toată inima pentru că ai prilejul să trăiești retras și in*dependent, acolo unde Ortodoxia poate intra cu adevărat în viața ta de zi cu zi”. Iar într-o altă scrisoare, comentând revista Nikodemos: „Ne bucurăm să vedem cum sămânța autenticei Ortodoxii prinde rădăcini și dă mlădițe, deschi*zând o «dimensiune» a vieții ortodoxe ce nu prea s-a văzut până acum în Ame*rica: o ortodoxie laică, dar care nu e lumească, care caută rădăcinile mai adânci și simte că nu se poate acomoda cu lumea; care nu se mulțumește a fi ca toți ceilalți, doar cu «un punct de vedere ortodox» asupra a tot ce se petrece; care caută răspunsuri la Părinți, nu la întrebări academice sau teologice, ci la între*bări legate de felul cum să trăiască. Se întrezărește aici o ortodoxie ce nu este pur și simplu «adăugată» stilului de viață american, ca apoi să-și ceară scuze și să devină pe înțelesul neortodocșilor, «acomodându-se» ca o a patra religie ma*joritară, ci mai curând o ortodoxie ce preschimbă viața, face ca poporul ortodox să fie sminteală lumii și crește pe temeiul propriilor principii, separat de lumea din jur, rămânând totuși sănătoasă și normală în sine“.
Însă, în același timp, Pr. Serafim și-a dat seama cât de fragile sunt aceste pre*țioase comunități mici și cu câtă putere încearcă diavolul să le slăbească și să le distrugă. „Fără o nevoință duhovnicească constantă și conștientă”, scria el, „chiar și cea mai bună viață sau comunitate ortodoxă poate deveni o «seră», o atmos*feră ortodoxă artificială în care manifestările exterioare ale vieții ortodoxe sunt doar «degustate» sau luate ca atare, în vreme ce sufletul rămâne neschimbat, fi*ind relaxat și în largul său, în loc să rămână încordat în lupta pentru mântuire. O, cât de des se întâmplă ca o comunitate, devenind prosperă și renumită, să-și piar*dă prețioasa osârdie și unimea cugetului din primele zile de grele încercări! Nu există o «formulă» a unei vieți ortodoxe cu adevărat plăcute lui Dumnezeu; orice lucru exterior poate deveni fals; totul depinde de starea sufletească, care trebuie să fie una de cutremur înaintea lui Dumnezeu, având legea Dumnezeiască în fața ochilor în orice domeniu al vieții, punând cu cinstire cele ale lui Dumnezeu pe primul loc în viață în orice clipă”. Pr. Serafim se ruga cu înfocare ca oamenii din comunitatea din Etna să rămână așa cum sunt: cu frica lui Dumnezeu și cu dragoste unul față de altul, prețuind „verigile vii” ale Tradiției, cum era Episco*pul Nectarie. lată ce scria în Cronică în septembrie 1975, la întoarcerea dintr-o vizită făcută acolo: „Deși comunitatea e mică și slabă, se străduiește totuși să trăiască în adevăratul duh al cucerniciei ortodoxe și poate că acum se află în cea mai bună perioadă a sa - înainte de a fi crescut prea mult spre a-și pierde esențiala unitate a cugetului și a sufletului sau de a lua ortodoxia ca pe un lucru de la sine înțeles. Comunitatea a fost foarte mult insuflată de vizita Episcopului Nectarie la începutul săptămânii, iar Pr. Serafim a ținut un cuvânt după Vecer*nie (în paraclisul lărgit) despre păstrarea cu scumpătate a contactului cu Tradi*ția ortodoxă prin Vlădica Nectarie și chiar prin nou-așezata catapeteasmă, care provine de la Biserica Maicii Domnului Kazanskaia din Sacramento, biserică zidită de către Alexei Makușinski - fost membru al Bisericii Ruse din Cata*combe, care cântase în corul sfântului loan din Kronstadt și se tămăduise la Moscova la moaștele Fericitului Vasile cel nebun pentru Hristos… Dumnezeu să-i păzească pe toți întru unimea cugetului și a sufletului!“
Următoarea treaptă pentru comunitate era aceea de a avea un preot în mijlocul ei, lucru ce avea să vină la timpul statornicit de Pronia lui Dumnezeu. Între timp comunitatea își construia o solidă temelie duhovnicească de rugăciune comună zilnică, o temelie care astăzi poate sluji drept model pentru cei ce cau*tă o insulă liniștită de creștinism nelumesc în mijlocul noianului materialistei noastre societăți post-creștine”.
(Din: Ierom. Damaschin, “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”, Editura Sophia, 2005)
|
Iertati-ma, fratilor si surorilor intru Domnul Hristos, si va rugati si pentru mine, pacatosul!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!
razvan_m
Mesaje : 48
Data inscrierii : 21 Iun 2008
Varsta : 22
Localizare : Suceava
|