Am văzut cinci puncte negre plutind deasupra unei linii albastre
Îmi ridic mâna
și simt diferența până în adâncul inimii.
Schimb cuvintele așa cum clipesc in fața unui obositor ecran transparent dintre viață și moarte
Suntem sclavii timpului și îmi e frică să alunec spre ceva nou
pentru că risc să fiu atinsă
de secundarul ce arde fiecare bătaie a inimii.
Prefer să văd diferența dintre negru și alb
decât sa alerg prin neființă, pierdută de sentimente.
O vioară, un pian...
ridic privirea si văd doar trandafiri palizi ce zac într-un vas de lemn,
spre nemurirea amintirii lor,
amintindu-mi de un el și de o ea...
E mult noroi pe drum :
"Degeaba plângi. Degeaba îți simți sufletul murdar…
murdari ai ochii de la masca cu care te ascunzi zilnic;
murdare ai mâinile cu care atingi fiecare privire pe care o întâlnești in grota în care trăiești.
Degeaba îți piertifici gândurile în ochii tăi pierduți și te gândești la ce frumos ar fi putut să fie dacă nu ai fi ucis soarele de pe cer!
Te legi cu sentimente de persoane
care nu merită nici lumina lunii să le zâmbească,
și încerci să îngropi suflete care și-ar da și ultima suflare doar pentru un zâmbet de-al tau;
suflete pentru care atingerea ta este o...
Uneori îmi vine să îmi smulg inima și sufletul din piept...
să nu mai am nimic bun și curat în mine...
ca să mă pot adapta și eu mai bine societății in care trăiesc.
Toate amintirele mele
sunt o minciună!
dar nu plâng că s-a terminat...sunt fericită ca s-a întâmplat!
|