Cât despre sarut si alte placeri trupesti, ramân la convingerea ca ele trebuie evitate. Nu te obliga nimeni sa te saruti, cine o face o face fiindca asa vrea el si daca se abtine nu ajunge la nebunie asa cum spui tu, dimpotriva, viata în poftele trupesti duce la nebunie fiindca mintea omului se strica treptat si el devine un animal vorbitor, care judeca lucrurile doar din perspectiva placerii si în care nu poate locui Duhul Sfânt, dupa cum spune Scriptura ("Nu va locui Duhul Meu în acesti oameni fiindca sunt doar trup").
Tu apreciezi lucrurile pe baza unor principii pe care ti le-ai construit din rationamente si analize dar corect e sa cauti sa vezi lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu: ce vrea El de la noi, care e planul Lui cu noi dinainte de veci.
Dumnezeu spune în Scriptura "Fiti Sfinti pentru ca Sfânt sunt Eu" si este o falsa smerenie sa spui ca nu esti vrednic de aceasta chemare, dupa cum este o mândrie luciferica sa te crezi sfânt. Smerenia nu trebuie sa ne împiedica sa fim necrutatori cu noi însine si sa luptam ca sa traim desavârsit.
Si aceasta desavârsire nu este o demonstratie de vrednicie ci e pur-si-simplu modul sanatos de a trai.
Legatura dintre barbat si femeie în cadrul casatoriei nu trebuie sa fie cautare de placeri ci dragoste curata în Hristos.
A spune ca sexul si placerea nu pot fi separate de aceasta e si adevarat si fals, pentru ca sunt anumite placeri care nu pot evitate dar sunt si unele care pot fi evitate, cum e sarutul.
|