Socrate, or 432 BC
Socrate, or 432 BC
de A. Vartic
(comunicare rostita pe 29 mai, 2002, la simpozionul
"2400 ani de la moartea lui Socrate" organizat de
Biblioteca Nationala a rep. Moldova)
motto:
"... eu sustin mereu ca sint profan deplin in toate stiintele,
in afara de una singura - stiinta iubirii.
In aceasta stiinta eu ma consider mai iscusit decit oricare alt om,
atit din timpurile vechi, cit si din cele prezente"
Socrate,
citat de Platon in Feag, IV, str. 75
Doamnelor si domnilor!
Acest simpozion nu s-ar fi adunat, probabil, daca in anul 432 BC nu ar fi trait la Athena un tinar frumos, Charmides, unchiul viitorului filosof Platon, care avea o puternica durere de cap tocmai in ziua cind Socrate s-a intors de la batalia de la Potidea. Ne uitam, deci, la cestile acestea aburinde de cafea, la preafrumoasele doamne ale Bibliotecii Nationale din rep. Moldova, care ne-au invitat sa ne infatisam aici sufletele (daca nu le-am infatisa ce am cauta la o revedere cu Socrate?) si parca nu-ti vine a crede ce vad ochii: intr-o micuta, necunoscuta si modesta tara rom^neasca de la gurile Dunarii, o biblioteca (dar una coscojea, adica cea Nationala) s-a gindit sa-i faca un parastas spirtual unuia din cei mai mari filosofi ai acestei lumi - lui Socrate. Si cind? Te apuca fiorii cind te gindesti la acest "cind" (scuzati-mi, doamnelor si domnilor, ciidatenia acestor sintagme nestiintifice!), chiar iti apleci neputincios fruntea in fata atotputerniciei lui, cit n-ai fi de barbatos, fiindca el isi tese nestingerit de nimeni urzirea in care incap fara probleme si cei 2400 de ani care au trecut de la condamnarea la moarte a filosofului, dar si vremile noastre dezechilibrate care, iarta-ma, Socrate, daca gresesc!, au adus la putere de 2,36 ori mai multi tirani decit a avut Critias, tirani care judeca azi nu numai filosofii, dar si copii ce spun in strada versuri de Eminescu. Sa-i multumim, deci, Bibliotecii Nationale pentru aceasta invaluire spirituala a impasului geo-politic de la gurile europene ale Dunarii, si sa purcedem curajos in anul 432 BC, cind la Potidea, in nordul Greciilor (sic!) se dadeau primele lupte din crincenul si lungul razboiu peloponesian. Si purcedem incolo nu din cauza razboaielor, mincalea-ar Lethe, ci fiindca la acele lupte a participat curajos si tinarul metafizician athenian Socrate (avea aprox. 36-38 de ani si inca ii placea sa spuna: "...sintem inca prea tineri pentru a lamuri un lucru atit de insemnat", vezi Protagoras, in [ I ], p. 428 ). Coalitia atenienilor si cea a spartanilor nu si-au stins in acea batalie ambitiile de dominatie a Eladei, dar faptul socratizarii luptei de la Potidea e de o importanta deosebita pentru cercetarea filosofica, nu pentru cea a artei razboiului. Fiindca Socrate se intoarce de la acel razboi inaripat nu de artele militare, ba chiar nu este nici macar cutremurat de strasniciile razboiului sau de perspectiva unui razboi fraticid caruia nu i se vede capatul, nu da nici o importanta vitejiei pe care a demonstrat-o personal in acele lupte, cum vom arata, ci de intilnirea pe care a avut-o acolo, la Potidea, in iarna anului 432 BC, cu unul din "medicii lui Zalmoxis, care se zice ca stapinesc mestesugul de a te face nemuritor". [ I ]
|