[C.tin]

Recapitulind sustinem ca Socrate ne demonstreaza in acest mic discurs zalmoxian ca zeii pot intra in domeniul de fiintare al omului mai ales prin suflet, ba chiar ni se arata si conditia in care lucrul acesta se poate realiza - sufletul trebuie sa fie curat, sa fie sanatos, sa se deschida pentru curatenie si sanatate. Anume in acest caz, si numai in acesta, se isca in sufletele omenesti divina swfrosune, care deschide nu numai calea sanatatii fizice a omului, ci si pe cea care ii permite omului sa se cunoasca pe sine, sa cumoasca divinitatea care vrea sa-l ajute ca sa se fereasca de primejdii si sa deosebeasca binele de rau si sa participe astfel la buna rinduire a societatii. Inca si mai importanta este concluzia aparent moderna, dar formulata precis de Socrate, privitoare la relatia dintre structura Intregului si cea a partilor din care intregul se compune. Mai mult decit atit: din relatarea medicului lui Zalmoxis reesa ca Intregul poate sa treaca spontan intr-o calitate net superiora: acea prin care divinul participa la devenirea omului. Din tot ce ne este relatat in acest mic discurs se vede ca divinul, care se manifesta prin swfrosune a fost cunoscut de Socrate si tocmai el era Daimonul care il pazea de suferinte si catastrofe si il povatuia cum sa deosebeasca binele de rau. dar asta inseamna ca Socrate si-a infatisat cuiva sufletul ca sa fie descintat macar cu una din rostirile frumoase ale medicilor lui Zalmoxis... Cui si unde si-a infatisat sufletul filosoful atenian Socrate?