[C.tin]

Mai mult: analiza atenta a dialogurilor socratice (adica timpurii) ale lui Platon arata ca Socrate si-a construit discursurile sale morale mai ales in baza tezelor aflate de la medicul lui Zalmoxis: relatia divinului cu omul si a omului cu divinul, participarea divinului la devenirea omului, rostul omului in structura divinului, iscarea paradoxala a swfrosune-i in suflet, curatenia sufletului, drumul spre intelepciune si spre iubire, cale spre sanatate fizica si spirituala, deosebirea binelui de rau, binefacerea, rugaciunea, pietatea, virtutea, dreptatea, descintecele de tip epwdeV, adica cuvintele sigure, bune sau rostirile frumoase si, in fine, drumul spre nemurire. Iata ce constituie baza majoritatii rationamentelor lui Socrate din dialogurile de tinerete ale lui Platon. Fara sa negam importanta colosola a mediului cultural athenian la formarea si devenirea lui Socrate trebuie acum sa recunoastem ca aceasta devenire a fost orientata spre punctele chee ale filosofiei lui anume la Potidea si tocmai de acel misterios "medic al lui Zalmoxis", caruia, probabil, Socrate i-a si infatisat sufletul pentru intra in "contact neformal" cu divinitatea, cu Zeul care era mereu impreuna cu el si pentru credinta in care a fost condamnat la moarte.

Ca sa dezlegam mai lesne nodul cercetarii noastre, trebuie sa amintim aici, cum bine se vede, si cele trei capete de acuzare in baza carora atenienii (cei drept, cu o majoritate de numai 60 de voturi din vre-o 500) au votat condamnarea la moarte a lui Socrate. Unul din cei mai mari ginditori ai tuturor timpurilor era vinovat in fata cetatii fiindca:

a) nu cinstea zeii cetatii;
b) nascocea alti zei (el sustinea ca are un daimon ocrotitor ce nu se desparte de el niciodata si care il opreste intotdeauna cind era pe punctul de a face un rau);
c) corupea tineretul.

Daca ne lamurim cu atentie in toate aceste trei celebre capete de acuzare, (devenite in 2400 de ani curat mitice) se vede bine ca poporul Atenei avea destule motive ca sa-l judece pe marele Socrate, ba chiar sa-l condamne la moarte. Mai intii: fiindca necinstind zeii cetatii el darima cu autoritatea lui urieseasca referintele istorico-religioase si mitice ale cetatii si provoca astfel decaderea morala a cetatenilor si, ca urmare, caderea Athenei. Al doilea: fiindca nascocind alti zei crea o situatie religioasa tensionata in polis si astfel se creau premisele pentru a ruina Athena. Si, in fine, al treilea, fiindca in modul cel mai serios el ii cauta pe cei mai buni tineri ai polisului, le descoperea adevarurile cu care au fost "insarcinati" de zei si ii "corupea" astfel pentru o altfel de vietuire morala, provocind un posibil razboi civil intre tinerii si batrinii polisului.

Iarasi, nu este aici locul sa lamurim anume problema acestor "capete". Faptul la care vrem sa atragem atentia Domniilor Voastre in mod deosebit este ca Socrate cu adevarat credea in alt Zeu, altul decit zeii Athenei. Si cum Athena avea sute de zeitati se pune cu seriozitate intrebarea ce fel de "alt zeu" era acest "daimon" al lui Socrate, daca nu facea parte din uriasul Panteon al grecilor (cit era ca Socrate sa spuna la proces ca povatuirea i-o face zeita Athena sau Apollon?). De cind acest Zeu sau Daimon l-a "insarcinat" pe Socrate cu "persoana" sa divina? Si de ce grecii erau suparati atit de tare pe acest nou zeu?