[C.tin]

Raspunsul, se pare, este (sic!!!) unul: fiindca daimonul acesta nu era un simplu zeu nou al Athenei, ci un zeu strain, ba chiar unul urit cu inversunare de Athena. Faptul ca nu este numit de insusi Socrate, ca nu i-a ramas numele in marturiile anticilor sau in dialogurile lui Platon, se explica tot prin aceasta inversunare, dar si prin discursul lui Socrate din palestra Taurului. Mai intii, cel care i-a vorbit lui Socrate de un nou Zeu (mai corect de felul cum acest zeu se manifesta intr-un suflet curat prin swfrosune) ce cunoaste taina nemuririi era "medicul lui Zalmoxis"; dar acel medic sustinea ca stie mai multe decit grecii in materie de cunoastrere (stia a lecui partea prin lecuirea intregului, felul cum divinul poarte participa la insanatosirea fizica si spirituala a omului si mai cunostea mestesugul de a te face nemuritor, si asta, fiti de acord, e stiinta cea mai rivnita de catre om chiar din clipa aparitiei sale pe pamint) si cum putea un barbar sa fie mai presus decit grecii? Apoi: Socrate a jurat acelui medic (nu se mai cunoaste alt caz de juramint al lui Socrate!) si era "dator" (nu se mai cunoaste alt caz de indatorire spirituala a lui Socrate!) sa-si tina juramintul. De ce ii era dator cuiva Socrate, marele intelept al tuturor timpurilor? Cui ii era dator? Cui i-a jurat? Pe ce a jurat, in ce conditii si de ce a mers la compromisul acesta care ii limita drastic si felul de a convetui cu atenienii, dar si pe cel de a-si naste in libertate "insarcinarile"? Parca-l auzim chiar si pe Platon pufnind: "Socrate a jurat unui trac? Unui barbar care-i socoate pe greci mai inferiori decit tracii? Nu se poate una ca asta!"