[C.tin]

Acum, la trecerea atitor ani (2400 cum ne povatuieste categoric denumirea simpozionului nostru), se vede cu usurinta ca aceste trei praguri pe care le-a trecut Socrate la Potidea fac parte mai repede dintr-un ritual de initiere, decit dintr-un simplu moft al unui filosof athenian, fie el si genial. Dar initiere in ce? Prezenta medicului lui Zalmoxis la Potidea, faptul ca Socrate i-a jurat si ca era dator sa respecte juramintul, demonstreaza influenta categorica pe care a avut-o acel medic asupra destinului de mai departe al filosofului athenian, ne da chiar si raspunsul la intrebarile acestei cercetari, cit de provocator si aparent imposibil ar fi el: la Potidea unul din cei mai mari filosofi ai tuturor timpurilor, cel asemuit astazi cu Budda, adica atenianul Socrate, a fost initiat in zalmoxism.

Totul demonstreaza ca la palestra Taurului nu mai vorbea cu atenienii tinarul filosof atenian ce plecase la razboi ca sa-si faca datoria fata de patrie, ci... un adevarat medic de al lui Zalmoxis. Totul arata ca Socrate aflase la Potidea "mestesugul de a te face nemuritor", dar si regulile pe care trebuia sa le respecte cu strasnicie daca dorea ca acest mestesug sa fie viabil.
...adica, fara SPOVEDANIE nu se puteau face RUGACIUNILE DE DEZLEGARE!!

Lucrul acesta era posibil (adica intrarea in nemurire), si mai este posibil si acum, atita timp cit nemurirea ne intereseaza si astazi la fel de tare ca si atunci, si, fiindca nemurirea e mai dulce, dar, asta e!, drumul spre ea se obtine numai si numai prin aparitia miraculoasa a divinului in sufletul omenesc, minune care se intimpla prin lecuirea intregului ce lecuieste de la sine partea, prin lecuirea sufletului cu anumite "rostiri frumoase" pe care Socrate le cunostea, dar pe care nu le-a mai spus atenienilor (fiindca Charmides nu si-a deschis sufletul lui Socrate, iar fara deschiderea asta, cum am aratat, Socrate nu putea spune "rostirea frumoasa" pe care a invatat-o de la trac). Si nu o putea face pentru ca a jurat si, in virtutea acelui juramint strasnic, chiar si Socrate, repetam, cel asemuit cu Buddha, era obligat sa taca.

Lui Socrate nu-i placea sa calatoreasca. Cutreera tihnit Athena in cautarea cetatenilor care vroiau sa nasca adevarurile cu care au fost "insarcinati"... Participarea la luptele de la Potidea reprezinta probabil unica lui calatorie dincolo de zidurile Athenei, o calatorie foarte mare pentru acele timpuri, fiind vorba de aprox. 300 de chilometri, facuti inca pe mare. Cit n-ar fi de justificate metafizic fugile de condamarile la moarte ale lui Platon sau Aristotel, la baza lor sta motivarea cea mai simpla si cea mai omenesca: frica de moarte. Iata ca Socrate demonstrteaza la anul 399 BC ca frica de moarte poate fi invinsa fiindca exista nemurirea in lacasul Zeului, exista drumul real spre nemurire si el constituie una din treptele cele mai importante si ale cunosterii, si ale devenirii, si ale mintuirii. Dar pentru a realiza acest lucru, pentru a intra pe drumul care te duce spre nemurire, trebuie sa te lecuiesti prin infatisarea sufletului, prin deschiderea lui totala facuta unui medic de al lui Zalmoxis. Mai mult decit atit, sintagma provocatoare de la finele discursului lui Socrate de la proces (vezi Platon, Apararea lui Socrate", [ I ], p. 44) demonstreaza ca filosoful era constient de faptul ca moartea este o bucurie, iar nasterea este ce? Nu cumva o plingere?