Lucind in intuneric!
A fost o data ca n povesti,
A fost ca niciodata,
Cum des se-ntampla sa gasesti
O prea naiva fata.
Si bani primea de la parinti,
In loc de ocrotire
Dar, ca si fiii nedoriti
Tanjea dupa iubire.
Ea isi dorea privirea lor
Cu grija s-o-nconjoare
Si-atunci isi cauta de zor
O alta alinare,
Din bezna-adanca-a unei nopti
Ea pasul si l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Mirajul o asteapta.
Cenusa alba dintr-un vis
(Vanduta-n colt de strada)
Pare un drum spre paradis,
Iluzie desarta.
Credea ca astfel va zbura,
Ca va strabate zarea,
Ca va primi ce cauta
De nu, macar uitarea.
Privea cu ochi mariti si grei
Parea ca vede raiul.
Dansau himere-n jurul ei
Sa-i indulceasca traiul.
Cedeaza azi, cedeaza mani
Si “el” o-ncatuseaza.
N-a mai zburat de saptamani
Si zace, nu viseaza!
Aripile din vis s-au frant
Si trupu-i o-nchisoare
Din zbor ea cade la pamant
Iar sufletul o doare.
Cu greu o smulg ai ei parinti
Din ceata ce-o-nconjoara
Si o alina-n suferinti
Si-o nasc a doua oara.
“Iesind din cercul meu cel stramt,
Zdrobind orice ispita
Alaturi de ai mei ma simt
In suflet implinita.”
|