[geo.nektarios]

Ierodiaconul Visarion Iugulescu se naşte la Brăneşti, jud. Dâmboviţa, în luna 28 octombrie 1922, primind la botez numele de Vasile. Încă de copil a avut înclinaţii spre activitatea misionar-duhovnicească, caci aduna copii de seama sa langa dansul si le citea din Vietile Sfintilor si din Sf.Evanghelie, neiubind joaca ca si ceilalti copii. Iubea foarte mult Biserica, era aprins în credinţă, se instruia citind operele Sfinţilor Părinţi, fiind animat de dorinţa de a şti cât mai multe învăţături pentru mântuirea sufletului.
În timpul războiului este luat militar la Braşov la cavalerie (timp in care se imprieteneste cu Pr.Arsenie Boca, la care se si spovedea), fiind impresionat de disciplina din armată. Duminica, când ostaşii mergeau la biserică împreună cu ofiţerii, cânta la strană şi, cu învoirea preotului, predica în prezenţa ofiţerilor şi ostaşilor. Pleacă pe front în Rusia, unde, în timpul luptelor este luat prizonier, împreună cu ostaşii companiei. În drum spre lagărele din Siberia reuşeşte să fugă, ca prin minune, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi se întoarce în ţară.
Între 1948-1950, zi de zi, a făcut misionarism cu părintele Damaschin (care a fost stareţ al Mânăstirii Lainici), până ce securitatea le-au interzis, luând măsuri drastice. Părintele Damaschin, apreciind cuvintele sale duhovnicesti şi plăcându-i hotărârea şi starea sa sufletească, l-a recomandat Mitropolitului Irineu Mihălcescu şi, astfel, primeşte hirotesia de ipodiacon la moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi. Avea vârsta de 28 de ani.
Putin mai tarziu este calugarit si hirotonit Ierodiacon, cu numele Visarion, la Mânăstirea Balaciu, de PS Antim Angelescu al Buzăului, pe 25 decembrie 1950 la catedrala episcopală din Buzău.
Aici, cu binecuvântarea stareţului a desfăşurat aceeaşi activitate de întărire sufletească, adunandu-se langa dansul mulţi ucenici. Mulţi dintre ucenicii dânsului au devenit călugări, diaconi, preoţi, stareţi de mânăstiri (chiar si in Sf.Munte). De la Balaciu e cerut de mitropolitul Efrem la Mânăstirea Cernica, unde este urmat de un număr însemnat de ucenici. Urmează cursurile de ghizi şi e repartizat ca si ghid la Mânăstirea Snagov.
În anul 1960 este afectat de acel odios decret prin care se dispunea închiderea unor mânăstiri şi scoaterea călugărilor tineri din mânăstiri, dar funcţionează ca si cântăreţ la mai multe biserici.
În anul 1973 se stabileşte la biserica Sf. Nicolae-Sârbi din Bucureşti, unde timp de 10 ani a desfăşurat o neobosită activitate duhovnicească, vestind cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândeţe, îndreptând sufletele spre Hristos. (Atentie! NU a spovedit pe nimeni! ci numai a indrumat spre cele sfinte si a sfatuit din Sf.Parinti ca o mama pe copii ei!!!)
Impresiona prin vocea sa intonand la strană cântările bisericeşti şi, mai ales, trezea conştiinţele prin puterea adevărurilor conţinute în predicile pe care le rostea din faţa sfântului Altar; în scurt timp, se adună în juru-i o mulţime de tineri, biserica începu să se umple de lume şi să devină neîncăpătoare.
Actele caritabile făcute împreună cu credincioşii, în funcţie de împrejurările de atunci şi de posibilităţi, vizau spitalele, azilele de bătâni, orfelinatele, familiile cu situaţii materiale precare, copii nebotezaţi de la casele de copii, care erau botezaţi (aici sa nu se inteleaga ca dansul savarsea Sf.Taina), persoane decedate care nu aveau pe nimeni să le facă înmormântare.
Treptat, acţiunile dânsului au stârnit invidia multora şi, în urma unor uneltiri, în 1983, urmează anchete, interogatorii, interzicerea dreptului de a mai predica. Deşi nu a fost găsit vinovat cu nimic, din acel moment, i s-a interzis accesul în biserică şi i s-a impus pensionarea, forţat.
După evenimentele din decembrie 1989 s-a creat mai mult spaţiu de lucru pe plan duhovnicesc. Are acum posibilitatea să facă o catehizare vastă, procedând cu abilitate şi răspândind cuvântul lui Dumnezeu în mase mari de auditori. Este invitat de mulţi preoţi, atât din Bucureşti cât şi din provincie şi ţine predici în multe biserici, predici apreciate cu sinceritate şi, care, aveau menirea de a lumina mintea, a întări voinţa şi a sensibiliza sentimentele pentru primirea lui Hristos în suflet.
Împreună cu ucenicii apropiaţi a scos revista “Pâine şi apă pentru suflet”, foarte căutată şi apreciată de credincioşi, adresată tuturor celor care vor să cunoască şi să trăiască credinţa ortodoxă.
Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui adevărat apostol, stăruinţa sa pentru luminarea sufletelor şi renaşterea spirituală a credincioşilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioşilor Bisericii noastre ortodoxe.
In ultima parte a vietii a suferit foarte mult si in 24 mai 2008 se muta la Domnul!!!

Aceasta este prezentarea pe scurt a vietii Pr.Visarion!!!