Desi eu nu voi urma niciodata viata monahala, nu ma pot abtine a obiecta. Este adevarat ca si la serviciu asculti de sefi, fie in sanatate, invatamant, ce sa mai vorbim de armata sau oricare meserie. Iti ramana insa intimitatea de acasa unde te poti manifesta in libertate (libertate de a alege binele, sigur).
este periculos sa lasi un om sa hotarasca singur soarta obstii. Acea persoana poate dezvolta si un soi de paranoia, mai ales datorita vietii aspre.
Spunea parintele Ioan ca monahul nu mai are drepturi. Chiar daca cita dintr-un sfant parinte, mi se pare aberanta ideea. Dumnezeu ne-a dat dreptul la fericire tuturor, dreptul de a gandi si dreptul de a alege binele singuri ,nu sa hotarasca altul pentru noi. Parinte, cat traim in lume nu avem cum sa ne rupem de ea. Instrainarea de lume definitiva se face duar in clipa mortii. Dar lumea nu este numai rea, tot in lume este si preludiul paradisului( florile, animalutele cu puii lor, bebelusii nu amintesc de rai?) nu zice nimeni sa nu avem o viata curata, cinstita si cumpatata, dar asta este marea incercare la care ne-a supus Bunul Dumnezeu, sa traim in lume.
Eu cred ca oamenii s-au facut monahi din dorinta de a se apropia mai mult de Dumnezeu, coplesiti de greutatea vietii. Si mirenii au parte insa de slujbe si de cele 7 taine, si in lume te poti apropia de ingeri printr-o vietuire curata.
concluzia mea este ca este foarte greu la manastire si chiar nu prea este recomandabil sa urmezi aceasta cale. Toata srtima mea insa pentru stradania monahilor de a urma Lui Dumnezeu, nu vreau sa ii supar cu nimic, Doamne ajuta!
|