intr-un cuvant ar fi : sa nu mergem la biserica sa-tzi agoniseshti bucuria de rau (al tau sau al altuia), bucuria raului, fericirea raului.
Nu shtiu ce am patzit ca am asha o mare iresponsabilitate a sentimentelor ca ma bucur mereu de raul altuia shi ca hallesc ballAurul ballcaniballilor malahishti... nu shtiu ce sa ma fac, e trist dar in tot sentimentul triumfa fericirea ispitei raului altora, o bucurie dureroasa la care nu prea pot sa ma opun deshi realizez ca e nociva, dar sufletul se lasa tarat de placerile laudarosheniei, a viitorului ingamfat... de multzimea BallAurului obtzinut prin furt sau viclenie... iar mintea mea saraca este salashluita in suflet shi in faradelege, nu shtiu cum sa ies din aceasta stare de bucurie momentana, reala, care a uitat cu totul ce URMEAZA, maine, sau la noapte sau dupa moarte.
:o