[thudor]

Buna seara,
As dori sa va multumesc tuturor, va percep ca pe o mare familie, sunteti deosebiti si atat de buni cu mine, desi nu ma cunosteati. Ati venit in ajutorul meu atunci cand aveam mai mare nevoie. Asa cum v-am spus sunt inconjurat de o lume care se poarta foarte frumos cu mine, pacienti, studenti, prieteni, poate timpul petrecut cu acestia m-a facut sa nu vad anumite realitati ale vietii cotidiene. Marea incercare prin care trec nu o puteam impartasi cu ei pentru ca mi-as fi afectat, pe de o parte, intr-un fel sau altul, sotia si familia si, pe cei care ne cunosc, care au fost alaturi de noi tot timpul, care ne pretuiesc si care, de regula, vin la mine atunci cand au nevoie de ajutor.
Nu am stiut daca fac bine sau rau impartasind suferinta mea cu voi, as vrea sa nu ma intelegeti gresit, dar pana acum nu am accesat niciodata un forum. Timpul meu de peste zi inseamna pacienti, obligatiile profesionale ce imi revin si, mai apoi, dau fuga acasa la copii, unde ajung si asa mult prea tarziu. De cele mai multe ori ele dorm si nu pot face altceva decat sa le inchin, sa le invelesc si sa le sarut.
Daca as ramane la serviciu pentru a scrie, pentru a naviga pe internet, ar insemna un timp in plus pe care il petrec departe de familia mea. De multe ori, dupa suferinta pe care o vad in timpul zilei, mi-e greu sa mai fac si altceva.
Va raman recunoscator pentru timpul pe care l-ati sacrificat pentru mine, pentru gandurile minunate, pentru sfaturile pe care mi le-ati impartasit si pentru rugaciunile pe care m-ati indrumat sa le fac.
Astazi a fost ziua Sf. Cuvioase Parascheva si a Sf. Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie si Silvan. Pentru mine Sf. Parascheva a fost intotdeauna alaturi, mi-a indrumat pasii si mi-a ajutat familia si copiii. Aveam 16 ani cand m-am angajat intr-un magazin ca si muncitor necalificat, ganditi-va ca este mult de atunci, era o alta epoca. Drumul meu de acasa spre magazin il faceam cu tramvaiul pana la podul Basarab din Bucuresti si, mai apoi, o luam pe jos pe Titulescu. In fiecare dimineata si in fiecare seara, cand plecam de la serviciu, treceam prin fata Bisericii Sf. Parascheva. Aici intram adeseori si ma rugam, multumeam sau ceream ajutorul in fata Icoanei Sfintei Parascheva.
Asa cum spuneam, era o alta epoca, iar Bisericile erau goale, chiar foarte goale, in timpul saptamanii...mai apoi, cu 10 ani in urma, aici ni s-au pus pirostriile pe cap si, mai apoi tot aici ne-am botezat copilele...
Cea de-a doua sarcina a sotiei mele a fost cu complicatii, am venit si aici si m-am rugat si am fost ajutati. Astazi s-a intamplat ceva minunat, ca in fiecare an, am venit de ziua Sfintei Parascheva la Biserica, Preotul care ne-a cununat si care ne-a botezat copiii a dat binecuvintarea copiilor, ne-am rugat, si dupa ce am plecat de la Biserica ceva s-a intamplat, acea furie si deznadejde s-au spulberat pur si simplu. Cand am ajuns in cabinet am deschis calculatorul si am citit mesajele de la voi. As vrea sa stiti ca, prin ceea ce mi-ati scris, prin ceea ce m-ati facut sa simt...mi-e greu sa exprim in cuvinte. Dumnezeu sa va Binecuvinteze si sa va apere, sa ramaneti mereu asa, buni, calzi si daruind Iubire, dar, mai ales, sa si primiti Iubire.
Desi nu va cunosc numele, atunci cand am sa ma rog, in rugaciunile mele veti fi si voi. Mi-as dori sa va pot raspunde, sa va pot fi si eu de folos, asa cum si voi ati facut-o cu mine.
Probabil ca de acum imi va fi greu sa nu revin si eu, din cand in cand, si sa ma alatur voua. Poate odata si odata voi fi si eu de folos in alinarea unei dureri impartasita aici, cu voi. Intotdeauna am crezut ca atunci cand un om are o suferinta, e bine sa o spuna cuiva, sa caute o solutie impreuna cu cineva, mi-era greu sa cred ca impartasind-o undeva, pe un forum, cu oameni necunoscuti, acestia nu te-ar judeca si nu te-ar putea rani... va rog sa ma iertati, probabil ca aveam nevoie de o lectie ca sa pot invata ca oriunde in lumea asta pot exista oameni care, fara sa stie cine esti, sa vina alaturi de tine, sa-ti aline suferinta si sa te faca sa te simti ca nu esti singur, inca o data va multumesc din suflet, m-am pripit, nu am vrut sa scriu pe acest forum la inceput, insa stiind ca cel ce mi-a provocat suferinta scrie pe acest forum, m-am decis intr-o clipa, cand deznadejdea pusese stapanire pe mine, cand tot ceea ce facusem in ultima vreme, in relatia cu sotia mea daduse gres, cand teama de a-mi pierde copiii pusese stapanire pe mine, dupa o zi grea, plina de pacienti cu probleme mari. M-am decis, am intrat si, pentru ca ii urmarisem afirmatiile si raspunsurile crude pe care le dadea, mi s-a parut injust sa judece oamenii atat de crud, m-am pus in locul oamenilor care primeau raspunsurile de la el si mi-am dat seama ce rani adanci poate sa sape in sufletul lor, am vazut cat de usor poate pangari numele unor oameni care au trait o viata alinand dureri si ajutand oameni. Si atunci mi s-a parut nedrept sa se dea altceva decat era cu adevarat, pentru ca am considerat ca atunci cand un crestin sfatuieste un alt crestin, trebuie sa o faca cu Iubire, pentru ca acela ce il Iubeste pe Dumnezeu si nu-si Iubeste aproapele, acela minte, este fatarnic si face rau in jurul sau, imprastie durere, am crezut, pentru o clipa, ca este nedrept sa nu se afle cine este el cu adevarat si cum mi-a raspuns el crud ca este o tara libera si fiecare face sex unde vrea si cu cine vrea. Eu atunci aveam totul de pierdut, iar pentru el nu era decat o joaca de copil, copil care aici venea si judeca oameni, preoti si scria ca Dumnezeu nu este decat un om.
Dupa ce am inceput sa scriu, mi-am dat seama ca nu asta era important, lucrul cel mai important era sa incerc sa nu mai judec, sa nu intru intr-o lupta fara de rost, cu un baiat care cine stie ce suferinte a avut in copilarie de au putut sa-i sfasie in acest fel sufletul, sa vad ce e mai bine pentru copiii nostri si pentru familia mea. Initial am crezut ca o sa ma judecati si ca raspunsurile o sa fie superficiale, ca o sa ma trimiteti sa fac cine stie ce canoane si ca nu o sa va implicati atat de mult. V-am scris cu toata Credinta si mi-ati raspuns cu Iubire si cu multa intelepciune si m-ati facut sa inteleg ca multi dintre voi ati trecut prin suferinte similare si ati avut de invatat din asta. Nu stiu cat am sa invat eu din aceasta lectie, dar cu certitudine pot sa va spun un lucru, caci datorita voua, in cel mai cumplit moment de disperare m-ati facut sa schimb intru totul directia, sa ma rog si sa las in Voia Domnului ceea ce urmeaza sa fie, pentru ca, indiferent ce as fi facut eu cu mintea mea lumeasca, nu ar fi insemnat decat sa raspund raului cu rau si orice as fi facut, bun sau rau, ar fi fost interpretat la fel de rau. Datorita voua raman, de astazi, doar in Voia Domnului. Ma voi ruga si atat. V-am citit cu atentie mesajele si toti mi-ati dat un numitor comun, Rugaciunea. Asta voi face de acum incolo, pentru ca orice as face altceva, am inteles ca ar iesi rau. In ceea ce il priveste pe el, cu siguranta va avea ceva de invatat din tot ceea ce a facut pana acum si ma rog pentru el si pentru sufletul lui, in ceea ce o priveste pe sotia mea, orice as face ar iesi rau. In primul rand nu am de gand, chiar si daca va fi un proces de divort, sa aduc dovezile privind tot ceea ce s-a intamplat, pentru ca i-ar afecta imaginea si i-as distruge viata de acum incolo, poate ca a fost indeajuns de nefericita alaturi de mine si, cu siguranta disperata daca l-a ales pe acest tanar baiat de pe malurile Dunarii. In afara de asta, ce ar spune peste ani copiii nostri, indiferent de ce s-ar intampla in viitor, ele au nevoie de noi amandoi, iar imaginea mamei trebuie sa ramana sfanta...
Inca o data va multumesc din suflet si va voi ramane recunoscator, purtandu-va in gandurile si in rugaciunile mele. Sa va ajute Dumnezeu sa ramaneti mereu asa precum sunteti, asa cum v-ati purtat cu mine, plini de Iubire si Adevar Intru Domnul! Ati ajutat un suflet care putea sa rataceasca...
Doamne Ajuta.