[silverstar]

[COLOR=green]Funia din nisip

Odată, de mult, într-o ţară tare îndepertată, împăratul şi supuşii lui au hotărât să omoare toţi bătrânii pentru că se considerau suficient de maturi şi de bine pregatiti pentru viaţă ca să mai aibă nevoie de sfatul ori îndrumarea lor. Un supus de-al împăratului nu a fost de acord cu cele hotărâte de împărat şi nu a vrut, nu a putut să-şi omoare tatăl. De aceea, l-a ascuns bine, bine să nu afle nimeni că a nesocotit porunca dată de împărat.
Într-una din zile, împăratul şi-a chemat toţi supuşii şi le-a cerut ca în termen de trei zile să-i împletească o funie din nisip că de nu, unde le sunt picioarele acolo le va sta şi capul. Ceea ce le cerea împăratul era peste putinţă de înfăptuit şi tinerii lui supuşi erau chiar îngrijoraţi. Ştia că nu e de glumit cu împăratul lor şi că ameninţarea va deveni realitate daca nu se supun. Tânărul care nu-şi omorâse tatăl merge la ascunzătoarea acestuia şi-i povesteşte ce le-a cerut împăratul. Bătrânul a ascultat îngândurat povestea fiului lui şi, într-un final, i-a spus cum să procedeze, ce să facă să scape toţi cu zile.
A treia zi toţi tinerii s-au prezentat în faţa împăratului, dar fără funie aşa cum le ceruse acesta.
- Ei, supuşii mei, unde-i funia pe care v-am cerut-o?
Atunci, tanarul care nu-şi omorâse tatăl, a ieşit în faţă şi i s-a adresat împăratului:
- Mărite, noi suntem gata să îndeplinim porunca ta, însă dă-ne, te rugăm, un capăt!...
Atunci, pe loc, împăratul a înţeles că printre ei, în ţara lui, mai exista un bătrân. Un bătrân care a ajuns la mare preţ pentru mintea lui ascuţită şi vorbele lui înţelepte... [/COLOR]