[vasinec]

În prealabil postat de ovidiu-s

[SIZE=3]Aici este vorba de starea de moarte a simţămintelor de apropiere de Dumnezeu, moarte a stării de credinţă, nu de moarte a sufletului cum susţin adventiştii. Sensul în care e folosit cuvântul moarte in citatele care le-ai dat este folosit şi de Hristos: [/SIZE]
[SIZE=3]Mat.8.21 “Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi LASĂ MORŢII SĂ-ŞI ÎNGROAPE MORŢII LOR.”[/SIZE]
[SIZE=3]Şi de Pavel la 1 Tim.5.5-6 “Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, DESI E VIE, E MOARTA.”[/SIZE]
[SIZE=3]Este vorba aici de persoane care vieţuiesc, dar dacă nu au credinţă sunt ca şi moarte, acesta este sensul pe care il are cuvântul “moarte” şi în versetele pe care l-ai înşiruit domnule vasinec, nu acela că sufletul omului moare odată cu trupul său cum susţin adventistii tăi.[/SIZE]

Acesta este raspunsul dvs. la cele 14 versete referitoare la starea omului in moarte (adica, intre momentul mortii si al invierii). Este singurul raspuns pe care ati putut sa mi-l dati dupa mai multe insistente. Eu sunt foarte multumit de el.

Fiti si dvs. multumit de raspunsurile (nenumarate) pe care le-am dat eu la postarile dvs. Altele raspunsuri nu va mai dau. Nu vreau sa intru in jocul dvs. lipsit de onestitate, de a umple paginile acestui forum pentru a-l face greu de urmarit pentru cititori. Daca veniti cu ceva nou, va voi raspunde. Dar, n-am nici o nadejde la asa ceva, din partea dvs.