Citat:
În prealabil postat de cretu
ma refeream totusi de dorul de copilarie, nu sa uiti copilaria, dar acuma nu oi plange dupa viata la 12 ani.
|
Pai de ce ai inteles ca trebuie sa plangem, putem sa ne amintim, atata tot. Eu de exemplu, aveam zile in care eram coplesita de ganduri negative, o chestie care se intampla multora poate, si trecand prin biblioteca, am vazut o carte de basme, si brusc mi-am adus aminte de momentele din copilarie cand invatam literele citindu-i tatalui meu basme...Parca mi-a luminat tot restul zilei, imi aduc aminte ca primele notiuni de moralitate si intelepciune, si cele care mi-a ramas ce mai bine in minte, de acolo au fost luate.
PS: am imprumutat cartea, si o rasfoiesc acum cu placere...