[geo.nektarios]

[SIZE=3]Evenimentele cuprinse în acest titlu sunt învăluite în cel mai adânc mister. Ele au caracter apofatic-pnevmatic. Prin ele se transcende planul existenţei imanente. Ele se vor petrece oarecum simultan. Lumea se va preface cu iuţeală de fulger. în acelaşi timp vor ieşi din sânul pământului transfigurat trupurile morţilor pnevmatizate şi trupurile vii se vor preface în trupuri înviate.[/SIZE]
[SIZE=3]Simultan va avea loc a doua venire a Domnului. Propriu-zis lumina trupului Lui înviat va preface chipul acesta al lumii şi va fi cauza învierii morţilor. De aceea ziua în care au loc toate acestea se numeşte ziua Domnului.[/SIZE]
[SIZE=3]Cuvântul Sfântului Apostol Petru, că stihiile lumii vor arde (2 Pt. 3, 10), este el însuşi învăluit în mister. El poate să însemne că lumea cea nouă e anticipată de o descompunere a lumii actuale, dovedind că chipul lumii acesteia, care s-a adaptat vieţii de după cădere a oamenilor, trebuie să treacă printr-o adevărată descompunere pentru a se înnoi, aşa cum omul trebuie să treacă prin moarte pentru acelaşi motiv[1]. Dar acest act de consumare care precede apariţia chipului nou al lumii trebuie să se producă cu iuţeală de fulger, căci Sfântul Apostol Pavel spune că cei vii se vor preface într-o clipă (1 Cor. 15, 52), deci într-o clipă va trebui să se petreacă şi prefacerea lumii şi învierea morţilor. Desfacerea chipului actual al lumii va fi în acelaşi timp apariţia ei într-un chip nou, efect care nu e propriu focului material. Arderea aceasta fulgerătoare are o cauză superioară şi are ca scop curăţirea lumii de zgura răului şi o punere a ei într-o stare de transparentă spirituală. Dar poate că arderea e o îmbinare de cauze superioară şi naturală.[/SIZE]
[SIZE=3]Această prefacere a lumii are cauza oricum în apropierea Domnului de lume. Ea poate să fie exclusiv efectul luminii şi al "focului" spiritual al trupului Domnului. Dar acesta poate provoca şi un foc material. In cântările de la Duminica Tomii se spune că coasta sau osul Domnului era de foc şi Dumnezeu apără pe Toma de simţirea lui. El poate fi simţit de aceea ca foc mai ales de cei răi. Cu atât mai mult iradiază foc din ochii Domnului[2]. In orice caz[/SIZE]
[SIZE=3]Domnul este cauza ultimă a consumării lumii vechi şi a apariţiei celei noi. Lumea creată e cuprinsă potenţial în Persoana dumnezeiască neîntrupată. Cea transfigurată e cuprinsă în Persoana Cuvântului întrupat şi înviat în trup. Prin aceasta se afirmă superioritatea de putere a persoanei faţă de natură şi dependenţa celei din urmă de prima. Din cuvintele şi din faţa oricărei persoane iradiază o putere superioară care se datoreşte spiritului. Cu atât mai mult iradiază o putere din persoana Domnului. Dacă lumea a fost creată prin cuvânt, acum e transformată prin lumina feţei, a ochilor în care S-a îmbrăcat Dumnezeu, pentru ca materia ei să fie făcută după chipul materiei trupului înviat. Iar daca trupurile au fost însufleţite la început prin suflarea lui Dumnezeu cel neîntrupat, ele învie acum prin iradierea puterii întregi a trupului Său înviat, care e Duhul Lui. "Căci nu e neputincios Cel ce a constituit la început trupul din ţărâna pământului, ca, odată desfăcut şi întors în pământul din care s-a luat, după hotărârea Creatorului, să-1 învie iarăşi"[3]. Sfântul Simeon Noul Teolog spune însă pe de o parte că lumea se va preface "la un semn al lui Dumnezeu", pe de alta, că se va preface "arsă de focul dumnezeiesc", deci nu de un foc material, natural[4].[/SIZE]
[SIZE=3]Venind Domnul, pe de o parte arde chipul învârtoşat al lumii, pe de alta o înnoieşte, adaptând-o trupului Său înviat şi trupurilor celor noi ale oamenilor, a căror înviere tot apropierea trupului Său înviat o va produce, prin puterea ce va iradia din el.[/SIZE]
[SIZE=3]Solidaritatea între apariţia chipului nou al lumii şi apariţia trupurilor înviate o afirmă Sfântul Simeon Noul Teolog astfel: "Trupurile oamenilor nu trebuie să învie şi să devină nestricăcioase înainte de înnoirea tuturor făpturilor. Şi precum prima dată s-a zidit lumea nestricăcioasă şi pe urmă s-a plăsmuit omul, la fel trebuie să se facă zidirea nestricăcioasă, ca împreună cu ea să se înnoiască şi să se facă nestricăcioase şi trupurile oamenilor, ca să se facă iarăşi duhovniceşti şi nemuritoare şi să locuiască într-o locuinţă nestricăcioasă,veşnică şi duhovnicească"[5]. Chipul actual al lumii este adaptat necesităţilor de hrană; în el materia e într-o prefacere necontenită. E un chip stăpânit de legile desfacerii şi recompunerii. E un chip pe care lumea 1-a luat din pricina oamenilor, nu invers. De aceea zidirea aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu, pentru ca să-şi arate şi ea adevăratul chip (Rom. 8, 19). In chipul înnoit va domni numai "mişcarea stabilă" a unei uniri tot mai mari.[/SIZE]
[SIZE=3]De aceea când trupurile oamenilor se vor preface, eliberându-se de coruptibilitate, se va preface, în solidaritate cu ele, şi chipul lumii. Iar cum trupurile înviate vor fi ca trupul înviat al lui Hristos, acest trup sau Duhul prezent în el în chip copleşitor, e propriu-zis forţa, aluatul care va preface după asemănarea lui lumea întreagă. De aceea, se poate spune că a doua venire a Domnului în trupul cel înviat coincide cu prefacerea lumii şi învierea morţilor, pricinuindu-le simultan. Când El va vrea să intre în solidaritate deplină pnevmatic-corporală - nu simplu şi nedeplin duhovnicească ca acum - cu lumea aceasta, ea se va preface după chipul Lui[6].[/SIZE]