[geo.nektarios]

[SIZE=3]Deci reintrarea deplină pnevmatic-corporală a lui Hristos în solidaritate cu lumea, e o reintrare prin Duhul, de Care e plin trupul Lui înviat. Acesta va fi evenimentul Cincizecimii universale şi de supremă putere. Apariţia lui Hristos şi prefacerea lumii înseamnă o ridicare a lumii într-o stare transfigurată de Duhul care este în Hristos, sau o extensiune deplină a Duhului, de Care este plin El, asupra lumii. Duhul nu va mai lucra atunci în mod ascuns în lume, ca acum, ci îşi va arăta efectul lucrării şi la vedere. Strălucirea de pe Tabor se va extinde asupra lumii întregi. Lumea va fi atunci Taborul generalizat. Viaţa dumnezeiască din trupul lui Hristos va umple lumea întreagă. Dar aceasta nu va fi fiinţa divină, ci lumina şi slava ce pornesc din ea ca plinătatea energiilor necreate. Prin aceasta zidirea întreagă devine pnevmatică, incoruptibilă, îndumnezeită, transparentă, deşi pentru a se face capabilă de o astfel de înnoire trebuie să moară forma actuală a lumii, după cum trebuie să se strice forma actuală a trupului pentru a învia într-o formă capabilă de a fi vas deplin al Duhului dumnezeiesc. Aceasta va da o frumuseţe neînchipuită lumii.[/SIZE]
[SIZE=3]
[/SIZE]

[SIZE=3][1] Sf. Simeon Noul Teolog, Cuv. 45, ed. Siros, p. 21 2: "Precum trupurile noastre când se desfac nu devin cu totul nimic, ci se înnoiesc iarăşi prin înviere, aşa şi cerul şi pământul şi toate cele din ele sau toată zidirea, fiindcă s-a învechit şi s-a murdărit de păcatele noastre, se vor desface de către Făcătorul Dumnezeu prin foc, adică se vor topi şi se vor face noi şi neasemănat mai strălucitoare de cum sunt acum". Iar Metodiu de Olimp zice (Ex libro de resurrectione, P.G., 18, col. 273-276): "Rămâne, aşadar, ca zidirea să se înnoiască spre mai bine... ca sculându-ne noi şi scuturând mortalitatea trupului, eliberându-ne de păcat, să se elibereze şi ea de stricăciune... Deci e necesar ca şi pământul şi cerul să fie părtaşe la arderea şi fierberea tuturor", sf. Maxim Mart, Ep. 1, P.G., 91, col. 389: "Căci trece (lumea) şi cele din ea se veştejesc. Căci va veni cu adevărat vremea când va suna o trâmbiţă înfricoşătoare, cu un sunet străin şi totul se va desface, nimicindu-se orânduirea văzută a ei. Şi lumea văzută va trece, luându-şi sfârşitul propriu. Iar lumea ascunsă acum a celor inteligibile se va arăta aducând taine cu totul străine ochilor şi urechilor şi minţii". Sau tot el zice (Ep. IV, P.G., 91, 416): "Toate... cele văzute vor trece deodată, stihiile arzând şi desfăcându-se în focul care va curaţi mai înainte zidirea întinată de noi pentru venirea Celui curat".[/SIZE]

[SIZE=3][2] Sf. Isaac Şirul spune că arătarea lui Hristos e foc pentru cei respinşi (Ed. Theotoke, Cuv. 84, p. 480-481). Dar întrucât ei nu simt pe Hristos în acest foc, El le poate apărea ca foc material. Pentru cei păcătoşi, dar nu cu totul de condamnat, Domnul va lucra ca un foc pe de o parte dureros, pe de alta transformator. Simeon Metafrastul spune: "Când mă gândesc, suflet nenorocit şi ticălos al meu, la venirea şi arătarea înfricoşătoare a Domnului, tremur şi mă tem şi-mi ies cu totul din minte şi sunt cuprins de cutremur şi de frică şi nu ştiu ce să[/SIZE]

[SIZE=3]gândesc. Căci cine va putea sta în faţa slavei Lui, când se va arăta să sfărâme pământul? Cine va putea să suporte mânia Lui năpraznică împotriva mea, când puterile cerului se vor clătina, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei? Ce frică va fi atunci, ce cutremur le va cuprinde, când toate seminţiile pământului vor vedea pe Domnul slavei venind pe norii cerului cu putere şi slavă multă!" "Atunci cerurile vor pieri cu zgomot şi stihiile vor arde", cum a spus fruntaşul apostolilor, Petru: "pământul şi cele din el vor arde" (2 Petru 3, 10). Deci, suflete al meu, dacă toate acestea se săvârşesc astfel, cum trebuie să fim când toate se vor topi de frica Domnului? Căci atunci va fi cer nou şi pământ nou, când trâmbiţa va sufla cu putere" (Op. cit., Cuv. 29, p. 149. Descrierea aceasta repetă în parte pe cea a Sfântului Maxim Mărt. (Ep. I către George, prefectul Africii, P.G., 91, 380). Expresia "toate se vor topi de frică" indică efectul pe care îl are un sentiment puternic asupra tuturor celor create, în primul rând asupra sufletelor şi prin ele asupra celor create. Intre suflet şi cele materiale nu e o discontinuitate.[/SIZE]

[SIZE=3][3] Sfi Ioan Damaschin, De Gde orth., P.G., 94, 1220.[/SIZE]

[SIZE=3][4] Cuvânt etic I, în: Symeon le Nouveau Theologien, Traites theolog. et. ethiques, voi. I, p. 213, 215.[/SIZE]

[SIZE=3][5] Idem, Cuv. etic I, în Traités théolog. et. éthiques, p. 211 (ed. Siros, cuv. 45, p. 212).[/SIZE]

[SIZE=3][6] Simultaneitatea apariţiei Domnului şi a învierii trupurilor se vede şi din aceea că unii scriitori bisericeşti, urmând lui Matei 25, 32, spun că întâi va fi arătarea Domnului şi apoi învierea oamenilor la judecată (Theophanes Kerameus, horn. 10, P.G., 132, col. 397).[/SIZE]