Salutare! Eu am crescut la sat, deci am avut o mare libertate de "miscare" ca sa zic asa. Imi aduc aminte cu placere de toamnele cand mergeam cu bunicii sa strangem recoltele de pe camp, soarele ne incalzea jucaus, cartofii miroseau a crud,din drumul de tara ieseau aburi cand il incalzea soarele, mirosea a tarana uda, strugurii isi imprastiau aromele afara din curtile oamenilor, cojile de nuci umpleau drumul care iesea din sat spre ogoare, padurea isi schimba haina, era ceva sublim; mirosea a toamna, a aer curat si racoros. Desi mai merg la camp,desi se mai vad si azi cele relatate, pot doar sa imi amintesc ce placere ma cuprindea odinioara;rareori ma mai trece cate un fior cand imi amintesc. Apoi venea iarna, cu zapada multa, se apropiau sarbatorile, venea Nasterea Domnului, Craciunul, Mos Craciun, care imi aducea multe daruri ca eram o fetita cuminte
. Imi amintesc de bucuria ce imi umplea sufletul aproape de sarbatori. Era ceva magic, de nedescris, aproape sufocant. Imi venea sa strig de bucurie. Imi amintesc de diminetile friguroase, cand afara ningea si in casa mirosea a cartofi copti, pe care ii mancam cu bunicii. Imi amintesc de mieluseii de care ma ingrijeam cu cea mai mare constiinciozitate, desi nici nu aveam 7 ani. Nu mai zic de "campionatul "de dat cu sania si saritura la trambulina pe care in organizam cu copiii. Apoi,de Pasti, asteptam cu nerabdare sa vopsim oua, sa facem prajituri. La fel ma cuprindea un val de bucurie si fericire, in sufletul meu de copil, nepatat de patimi si griji. Clasele I_IV le-am facut la scoala din sat, de unde ma leaga f. multe amintiri placute. In Joia Mare mergeam sa ne spovedim si sa ne impartasim la biserica, de Sfantul Nicolae mergeam la biserica, ne spovedeam si ne impartaseam. imi placea sa merg la biserica. mi placea sa aud pricesnele si Sfanta Liturghie cantata nu de tenori si de un cor profesionuist, ci de oamenii din satul meu. Imi amintesc de desenele de la TV si de filmele bune, speciale pentru copii, care nu aveau atata violenta, de "Sailor Moon, de SandY Bell, de Fifi, de Toate panzele sus."
stiti cum se zice,"nu stii ce pierzi pana nu mai ai". Acum as mai vrea sa fiu o data copil, sa ma mai bucur o data de toate astea. Sa mai simt bucuria sarbatorilor si bucuria din sufletul unui copil. Privesc in urma si ma icearca un mic regret. o lacrima se formeaza in coltul ochilor. Da, recunosc, mi-e dor sa mai fiu o data copil, sa nu mai am atatea griji si necazuri pe cap, sa ma bucur de viata. Imi e dor de copilaria mea frumoasa, de prietenii mei, de activitatile intreprinse atunci, imi e dor de cartile lui Sadoveanu care mi-au marcat copilaria cu povestile lor frumoase si de basmele romanesti si de legendele despre eroi si domnitori. imi e dor de orele de scoala cand imi terminam exercitile si ascultam la domnul invatator cum povestea celor dintr-a IV adespre vitejia lui Decebal, al lui Mihai, Stefan, Brancoveanu, despre metoda inedita a lui Tepes de a pedepsi. Toate acestea s-au dus, nui se mai intorc, a ramas doar amintirea lor. Totusi regret faptul ca atunci cand eram mica imi doream sa "fiu mare", sa am responsabilitati. Totusi , copilul din mine nu a murit de tot: inca imi mai place sa ma joc cu animalele, inca ma fascineaza povestirile istorice si inca ma mai uit la DESENE ANIMATE.