[florinrusu]

Imi amintesc cu nostalgie o intamplare din copilaria mea: Locuiam intr-un sat si aveam un caine mare care apara casa si gradina. Cand nu era legat nimeni putea intra in curtea noastra afara de cei pe care ii cunostea. Daca vre-unul din noi il strigam si ne auzea venea imediat indiferent unde ar fi fost si se gudura dand din coada. Il chema Lupu.
Intr-o seara insa Lupu nu a mai venit acasa. Nu l-am mai auzit latrand ca de obicei si nici dimineata nu a mai venit. La un moment dat tata a inceput sa-l strige si Lupu si-a facut aparitia dar mai incet ca de obicei. Sa asezat la picioarele tatei si din ochi ii curgeau lacrimi. Nu mai vazusem pana atunci un animal plangand. Fusese otravit si din ochi ii curgeau lacrimi de durere. S-a asezat cu botul pe labe si a murit. Venise cu ultimele puteri la strigatul stapanului!!