Am fost de curand in Cimitirul Giulesti, la capatul tramvaiului 44 (Bucuresti), la moastele parintelui Ilie Lacatusu. Fara indoiala ca acesta a fost un preot deosebit, un preot cu mult har, care si-a inteles bine menirea , a suferit pentru convingerile sale, un preot care a ajutat multa lume sa-L cunoasca si sa-L simta pe Dumnezeu.

Cand m-am intors, parca pluteam. O pace interioara a pus stapanire pe mine. Si alti oameni simteau la fel. De ce acest preot s-a rugat in timpul vietii? Iata ca sfintele sale moaste ne dovedesc ca nu s-a rugat degeaba. Rugaciunea ne ajuta, ne mentine in comuniune cu Dumnezeu si chiar are puterea de a ne sfinti sufletele si trupurile.