Citat:
În prealabil postat de Saurian
Ce-i determina? Dorinta sa fie doar cu Dumnezeu. Am simtit un timp aceasta chemare. Te simti de parca vrei sa fii doar cu Dumnezeu si parca oamenii ar sta intre tine si Dumnezeu. Dar sa nu ma intelegi gresit. Nu-i urasti pe oameni, ii iubesti si vrei sa-i ajuti dar doresti sa stai tot timpul cu Dumnezeu. Este greu de exprimat acest sentiment. Acum daca tinerii reusesc sa renunte cu totul la cele lumesti e simplu de raspuns. Da. Nu e greu sa renunti la totul. La inceput e putin mai greu pana cand incepi sa gusti din adevarata viata iar atunci cele lumesti ci se vor aparea amaraciuni. Dar e nevoie de putina nevointa. Din cate am citit pe acest forum persoanele care au renuntat la calugarie au fost cele care s-au smintit ca manastirile nu sunt cum e scris in cartile Sf. Parinti.
Stii de ce eu am renuntat la acest gand? Cred ca din cauza ca mi-a disparut. Adica nu pot spune ca ma renuntat cu totul la acest gand ( doar pentru moment ) ci incerc sa urmez sfatul unei persoane induhovnicite caruia i-am spus despre toate gandurile mele si mi-a spus ca, crede ca inca nu sunt gata sa fac o alegere intre viata monahala si cea de familie. In plus faptul ca acea persoana era casatorita si m-a facut sa simt ca e un om cu mare har de la Dumnezeu m-a facut sa ma gandesc si la o desavarisre in viata de familie. Dar ce voi face nu stiu.
Doamne ajuta!:D
|
da bine spus trebuie sa ai chemare ptr asta sa simti