[SIZE=3]Un patriarh ecumenic mason – Meletie Metaxakis[/SIZE]
[SIZE=3]Traducere din volumul „Stareții vremurilor din urmă”, tom 3[/SIZE]
[SIZE=3]"Istoria Patriarhatului Universal al secolului XX este durerea întregii lumi ortodoxe. Începutul evenimentelor tragice a fost pus prin ocuparea nelegitimă în 1921 a prestolului patriarhal de către Meletie (Metaxakis), figură sumbră și sinistră, care și-a lăsat urma sa neagră și asupra altor Biserici Locale – a Greciei și Alexandriei. Este vorba, mai întâi, de introducerea noului stil calendaristic, de propagarea activă a ideilor ecumeniste și a înnoirii.[/SIZE]
[SIZE=3]Descriind amănunțit etapele mai însemnate din viața activă a acestui ierarh, episcopul Fotie din Triadița consemnează: „După relatarea tuturor acestor fapte din biografia lui Meletie, puțin probabil să se mai mire cineva aflând că, peste toate, acesta mai era și mason. Îndată după alegerea sa în calitate de mitropolit de Kitiisk (1910), Meletie primește consacrarea în masonerie la Constantinopol și devine membru al lojei masonice «Armonia», fapt elucidat în revista «Pytagore Equerre» (1935, v. 4, p. 7–8).[/SIZE]
[SIZE=3]În anul 1967 comitetul constitutiv al „Buletinului masonic”, organ al Marii Loje a Greciei, îi încredințează masonului Alexandru Zervudakis să scrie o monografie și pe parcursul ei să mai „oglindească încă o stea sclipitoare, care a strălucit și a luminat cerul Bisericii Ortodoxe Grecești”. Zervudakis a scris biografia amplă a lui Meletie (Metaxakis), cu care s-a întâlnit încă la Constantinopol în zilele tragice pentru Grecia, după înfrângerea ei în războiul cu Turcia, în 1922. „Eu l-am salutat așa cum se salută mason cu mason, – scrie Zervudakis. El a râs și a spus: Precum văd, mă înțelegeți”.[/SIZE]
[SIZE=3]Din monografia lui Zervudakis aflăm că Meletie s-a întâlnit cu masonii la Constantinopol în 1906. A colaborat cu cercurile masonice grecești la Constantinopol, mai cu seamă, în 1908. Masonii, cu care Meletie întreținea contacte, și-au intensificat activitatea, pentru a impune „firea cercetătoare și iscoditoare a lui Meletie... să se decidă... și să urmeze exemplul multor episcopi străini și... să se consacre misterelor tainice ale masoneriei”. Meletie s-a înscris în loja „Armonia” din Constantinopol sub nr. 44. Iar în masonerie a fost consacrat în 1909.[/SIZE]
[SIZE=3]Cu acest prilej, Zervudakis scrie: „Îmi amintesc, cu câtă mândrie și bucurie voi, frații, vorbeați despre consacrarea lui Meletie, care a fost ales atunci în loja noastră”. –“După consacrarea sa, – continuă Zervudakis, – fratele Meletie a desfășurat o intensă activitate masonică pretutindeni, oriunde s-a aflat de-a lungul vieții sale furtunoase”. „Foarte rar vei întâlni asemenea oameni , – scrie în încheiere masonul grec, – care ca și fratele Meletie, – au aderat la masonerie și și-au făcut din ea o experiență de viață. Și am simțit cu toții o mare pierdere, atunci când a plecat atât de curând în veșnicie”.[/SIZE]
[SIZE=3]„Oamenii învestiți cu putere, devin robi ai acelora care le-au făcut această favoare”, – spune Sfântul Vasile cel Mare. Multe s-ar putea scrie despre aceste fapte de nevoință întru credință și mărturisire, care au fost și sunt înfăptuite de către acei ce locuiesc pe sfântul Munte, respingând presiunea înverșunată a dușmanilor Bisericii lui Hristos. Relatăm aici doar un exemplu neînsemnat din viața unui sihastru din secolul nostru, starețul Ioachim (Nicolaidis). „Înălțimea credinței ortodoxe a părintelui Ioachim, scrie descendentul său, arhimandritul Heruvim (Karambelas), era nepământească, deoarece oamenilor de lume comportarea sa li se părea ciudată. Dar tot ce făcea și vorbea el izvora din cele mai curate porniri. (…) El a luptat împotriva renegării prin toate mijloacele accesibile pentru un călugăr în vârstă... Când a aflat din anumite izvoare grecești și străine că mulți dintre oamenii învestiți cu multă putere, printre care și însuși regele Gheorghe al II-lea (1922–1923, 1935–1947), au decăzut până într-atât încât au devenit masoni, s-a întristat și s-a neliniștit foarte mult. Le-a scris personal fiecărui dintre cunoscuții săi, înalți demnitari, care au aderat la masonerie, explicându-le despre dauna acesteia. El îi chema să se pocăiască și să lupte împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și ai Patriei. Acesta a fost motivul pentru care a fost chemat în judecată la Tesalonic. El a vorbit despre adevăr deschis și cu bărbăție. Pe toți i-a impresionat profunda credință și credincioșie lui Dumnezeu a acestui plăpând călugăr de la Muntele Athos – chiar și ziarele i-au acordat atenția cuvenită. El și-a primit în liniște sentința și, asemeni preacuviosului Nicodim, a urmat cu bucurie calea exilului pe insula Skopelos în ianuarie 1941.”[/SIZE]
|