[geo.nektarios]

[COLOR=#000000]La început, Sinodul a închis ochii când preoţii deveneau membri de partid, însă spre sfârşitul deceniului, cazurile de preoţi implicaţi politic ameninţau să devină o regulă. Prima încercare de a reformula poziţia Bisericii în ce priveşte implicarea politică a clerului a avut loc în aprilie 1998 când Arhiepiscopul de Cluj, Bartolomeu Anania a cerut Sinodului să le permită preoţilor ortodocşi să fie aleşi pe liste de partid. După el, neutralitatea politică fusese ignorată de preoţii din Transilvania, care oricum făcuseră campanie electorală unui partid politic sau altul sau căutaseră să între în Parlament fără acordul ierarhilor, şi ar fi expus BOR unor atacuri nedrepte din partea presei şi a celorlalte culte ce nu îmbrăţişau acel principiu. Propunerea a fost îmbrăţişată de Mitropolitul Moldovei, Daniel Ciobotea şi Pr. Constantin Galeriu, ultimul declarând şi că Biserica ar fi trebuit să promoveze în Parlament personalităţi recunoscute drept “conştiinţa naţiunii”. După episcopul-vicar de Suceava, Gherasim Pruteanul, Biserica trebuia să între în politică pentru ca ţara să-şi menţină tradiţia ortodoxă, însă implicarea politică nu înseamnă că preoţii să între în partide, ci că ei să le avertizeze dacă propunerile lor legislative se opuneau tradiţiilor creştin-ortodoxe. PS Gherasim a susţinut propunerea IPS Anania „deoarece Biserica şi statul nu au fost niciodată cu adevărat separate. Unde a fost conducătorul politic, acolo a fost şi prelatul”[3].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Deşi îmbrăţişată cu entuziasm în cercurile ortodoxe, propunerea a fost criticată de politicieni şi jurnalişti drept un impediment al separării statului de Biserica şi un obstacol al democratizării. Campania de presă a fost atât de susţinută, încât Sinodul a ezitat să considere serios propunerea pe motiv că nu era momentul potrivit pentru a decide dacă BOR trebuia să se implice politic. Paradoxal, propunerea IPS Anania a forţat Biserica Romano-Catolică să-şi formuleze o poziţie faţă de implicarea politică a clerului sau. Un comunicat oficial, detaliind poziţia Bisericilor Romano şi Greco-Catolice, arată opţiunea acestora pentru neutralitate politică şi reamintea că, Conciului Vatican ii interzicea clerului catolic să facă politică[4]. [/COLOR]
[COLOR=#000000]Dacă Sinodul a ignorat propunerea, unii dintre membri săi au îmbrăţişat-o. Episcopul Calinic le-a permis preoţilor săi să obţină poziţii eligibile pe liste de partid în alegerile locale din 2000. Într-un gest fără precedent, episcopul a scris partidelor politice, cerând poziţii eligibile pentru preoţii din Argeş. Când scrisorile au devenit publice, PS Calinic a declarat că “este absolut necesar ca preotul să fie preocupat de problemele spirituale şi materiale ale enoriaşilor. De aceea avem nevoie de preoţi primari, vice-primari şi consilieri în sate şi oraşe. Avem nevoie de preoţi şi în cultură, în activitatea socială, în Parlament, şi chiar în Guvern ca miniştrii…. Cum BOR are 86% dintre cetăţenii României, clerul ortodox trebuie s-o reprezinte în toate structurile de conducere ale statului.” Dată fiind influenţa extraordinară a episcopului în viaţa locală, social-democraţii au numit trei preoţi ortodocşi în consiliile locale[5]. [/COLOR]
[COLOR=#000000]Presa a amintit că preoţii ce deveneau membri de partid “renunţă la independenţa stipulată de canoane, îşi continuă activitatea religioasă, şi chiar dacă nu predica din amvon ideologia partidelor, culoarea lor politică ii poate influenţa pe credincioşi”[6]. Pe 2 februarie 2004, Evenimentul zilei nota că “înainte de alegeri, la fiecare patru ani, Sinodul rediscută implicarea politică a clerului, o problemă delicată pentru că preoţii sunt lideri de opinie şi Biserica se număra printre instituţiile cu cea mai mare cota de încredere. Dacă îşi fac cunoscute preferinţele politice sau se dedica complet politicii, preoţii pot să ii piardă pe credincioşi unui partid sau altul... Fără a recunoaşte, fiecare partid are o strategie secretă de a atrage preoţi, pentru că fiecare vrea să-şi apropie Biserica... Implicarea politică ameninţă ‘ascultarea’. Un episcop PRM cu doi vicari social-democraţi şi doi liberali care au în ascultare zece preoţi democraţi, doi ţărănişti, trei umanişti şi patru URR nu are aceeaşi autoritate.”[7] [/COLOR]
[COLOR=#000000]Cum noi alegeri urmau să se organizeze în 2004, BOR-ul s-a scindat între cei ce doreau neutralitate şi cei ce doreau implicare politică. În ianuarie 2003, IPS Anania a anunţat că Sinodul va discuta cazurile celor trei preoţi din Cluj ce aderaseră la PRM şi al episcopului Teodosie, cunoscut pentru legăturile sale strânse cu PSD-ul, aflat atunci la guvernare. IPS Anania a anunţat că toţi preoţii din Cluj ce erau membri de partid sau aveau posturi publice vor fi investigaţi. Conform presei, în Consiliul Municipal Cluj-Napoca opt preoţi reprezentau PSD-ul, unul pe liberali, patru PD-ul. Toate partidele au cerut Sinodului să le permită preoţilor să-şi continue carierele politice. Gheorghe Funar a sperat că preoţii să-şi continue activitatea în administraţia locală, cerând Bisericii să indice clar canoanele ce interziceau implicarea politică a preoţilor. Politicienii şi-au unit forţele cu clerul pentru a susţine că apartenenţa la partid era o opţiune personală a fiecărui preot ortodox, de vreme ce alte culte nu îmbrăţişau principiul neutralităţii politice. Într-adevăr, UDMR-ul a anunţat că listele sale erau deschise preoţilor. Încă de la formarea sa, Uniunea a alocat 15% din poziţiile sale de conducere reprezentanţilor tineretului şi alte 15% societăţii civile şi clerului. Pastorii reformaţi şi preoţii greco-catolici puteau ocupa funcţii publice[8]. Constituţia României le permite cultelor să decidă dacă membri lor pot face politică.[/COLOR]
[COLOR=#000000]Reflectând poziţia ierarhilor ortodocşi, protopopul de Botoşani le-a cerut preoţilor să nu candideze în alegeri deoarece, după cum a explicat el, mesajul partidului se adresează doar unui segment al comunităţii, în timp ce preotul trebuie să se adreseze tuturor credincioşilor. Că răspuns, Octav Cosmanca, liderul celui mai popular partid din Moldova, PSD, a opinat că preoţii trebuie să fie lăsaţi să se implice politic pentru că numai constituţia şi Parlamentul puteau limita dreptul unui individ de a fi ales. Pentru premierul Năstase, preoţii ce serveau drept consilieri locali şi judeţeni aduceau un plus de moralitate procesului politic şi modului de rezolvare a problemelor de interes comun. Însă opoziţia liberală i-a criticat pe social-democraţi pentru încercarea de a transforma BOR-ul într-un instrument electoral[9]. [/COLOR]
[COLOR=#000000]În februarie 2004, Sinodul şi-a reiterat deciziile din ianuarie 1990, septembrie 1992, februarie 1996 şi februarie 2000 ce interziceau clerului ortodox să participe în politică, să adere la partide, să candideze în alegeri, să influenţeze campaniile electorale şi să deţină funcţii în administraţia locală sau naţională. Decizia Sinodului nr. 410 din 12 februarie 2004 a cerut preoţilor să nu devină nici chiar candidaţi independenţi şi a rugat formaţiunile politice să nu accepte preoţi ca membri şi să nu folosească Biserica sau clerul în scopuri politice. Din partea Patriarhiei, Stoica a anunţat că „Biserica este neutră politic, nu indiferentă la viaţa polis-ului. Poziţia sa rămâne neschimbată; singura politică a preoţilor este Biblia”. Preoţii ortodocşi aveau zece zile pentru a alege între preoţie şi politică. Renunţarea la preoţie pentru avantaje politice imediate era ireversibilă, preotul urmând a fi răspopit în perpetuitate. Tot atunci, IPS Anania a ameninţat că Sinodul “poate şi să comande”, a reiterat că preoţii nu-şi mai pot suspenda slujirea preoţească pe timpul mandatelor politice şi a spus că preoţii-politicieni vor fi discutaţi de curţile consistoriale. Chiar şi preoţii-primari trebuiau să aleagă, deşi fuseseră aleşi democratic şi mandatul le expira în câteva luni, când noi alegeri urmau a fi organizate. Sinodul nu cunoştea numărul preoţilor-politicieni pentru că aceştia întraseră în politică fără a-şi anunţa superiorii, însă conform presei câteva sute dintre cei aproape 15.000 preoţi ortodocşi ai României ocupau posturi publice[10]. Decizia Sinodului a fost lăudată de societatea civilă ca un pas înainte în efortul de a bloca încercările PSD-ului de a-şi supune politic BOR[11].[/COLOR]
[COLOR=#000000]
[/COLOR]