[geo.nektarios]

[COLOR=#000000]A fost necesară determinarea pentru a-i convinge pe preoţi că decizia era irevocabilă şi definitivă. În Arhiepiscopia de Cluj doar senatorul PRM Rus a renunţat la preoţie, pe când 87 alţi preoţi au renunţat la politică. În Cluj, din cei 60 preoţi ce şi-au încetat activitatea politică, mai mult de jumătate reprezentaseră PSD-ul. În Argeş, un preot social-democrat a ales politica, pentru că “am servit Biserica 35 ani, e timpul să servesc oamenii”. Primarul de Băiculeşti a declarat că va candida în alegerile locale din 2004 în ciuda deciziei Sinodului şi că, la nevoie, va “porni o nouă revoluţie pentru că nu pot să aleg între preoţie şi primărie, de vreme ce ele sunt compatibile”. În Suceava, cei doi preoţi din consiliul municipal au ales preoţia. În Constanţa, IPS Teodosie a anunţat că nouă preoţi urmau să renunţe la mandatele lor din consiliile locale, dar nu a dat detalii privind situaţia sa personală. Restricţia a dus la modificarea substanţială a listelor electorale, obligând partidele să găsească înlocuitori pentru preoţii-politicieni[12]. Cel mai afectat [/COLOR][COLOR=#000000]a fost[/COLOR][COLOR=#000000] PSD-ul.[/COLOR]
[COLOR=#000000]În timpul alegerilor locale din 2004 eforturile de a separa Biserica de politică nu au dat rezultatele scontate. În Braşov şi Galaţi niciun preot nu s-a implicat politic, dar în alte judeţe situaţia a fost alta. Primarul social-democrat de Ştefăneşti (Argeş) a căutat să-şi reînnoiască mandatul, însă a pierdut în faţa candidatului liberal. Petrică Florea din Costeşti (Iaşi) a candidat la primărie cu ajutor liberal, declarând că “un preot nu poate fi indiferent la ce se întâmplă în parohia să. Timp de 18 ani am încercat să-i ajut pe oamenii de aici cum am putut. Că consilier local aş fi putut face mult mai mult”[13]. Consistoriul Mitropoliei Moldovei a anunţat că-l va sancţiona pe Florea dacă acesta se va implica politic, pentru că nu era prima dată când nesocotea decizia ierarhilor săi. După ce a pierdut alegerile, Florea s-a apărat spunând că avea dreptul constituţional de a alege şi a fi ales şi că speră că mitropolitul îl va suspenda temporar în loc să-l răspopească. Chiar şi după ce au renunţat la carnetele de partid şi la poziţiile publice, preoţii au susţinut partidele din care tocmai plecaseră. În mai, liderii social-democraţi au participat la slujba de duminică la Satu-Mare. Profitând de ocazie, cu acordul preotului, candidatul la primărie s-a adresat credincioşilor, prezentându-şi platforma electorală şi promiţând să rezolve rapid problema proprietăţii Bisericii. Candidatul a vorbit din amvon, lucru perceput că manipulare religioasă în scop electoral[14].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Decizia Sinodului de neutralitate politică a fost criticată de guvernarea PSD şi de opoziţia PRM. Cosmanca a numit decizia o “greşeală”, Nicolae Mischie a văzut-o drept o „anormală”, iar liderul PRM Petru Călian a calificat-o drept “discriminare”. Pentru Cosmanca, decizia era o greşeală pentru că “prezenţa preoţilor în consiliile locale garantează că problemele enoriaşilor sunt rezolvate direct de comunitatea locală... Că pastor, preotul trebuie să vadă că problemele administrative ale cetăţenilor sunt rezolvate înăuntrul şi în afară Bisericii”. Cosmanca a declarat că pledează pentru includerea preoţilor pe listele de partid că independenţi. Cum alte biserici permiteau implicarea politică a clerului, Cosmanca nu înţelegea de ce Biserica Ortodoxă trebuia să adopte o alta poziţie. Pentru deputatul umanist Pavel Cherescu (şi preot ortodox), decizia sinodală era neconstituţională deoarece numai Parlamentul putea limita drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Pentru el şi alţi preoţi ce nu doreau să renunţe nici la politică, nici la preoţie, decizia demonstra tendinţa Bisericii spre “fundamentalism religios”[15].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Decizia a întâmpinat opoziţie şi în interiorul bisericii pe măsură ce prelaţii au început să o critice deschis şi să o interpreteze în favoarea lor. Dacă la început puţini au îndrăznit să pună în discuţie hotărârea Sinodului, ulterior unii ierarhi au anunţat că preoţii ce ocupau funcţii publice puteau să-şi ducă mandatele la capăt însă nu vor putea candida din nou în 2004. Alţii au arătat că decizia nu includea o dată limită până la care preoţii trebuiau să opteze pentru preoţie sau politică. Pentru Stoica, “este absurd să laşi localităţile fără primar sau consilier local pentru următoarele două luni... Cu aprobarea episcopului, preoţii pot să-şi termine mandatele. Însă nu pot participa la campania electorală şi nu pot candida din nou”. Şi PS Calinic le-a cerut preoţilor săi să renunţe la carnetele de partid pentru a nu fi răspopiţi, dar le-a permis primarilor-preoţi să-şi termine mandatul[16].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Însă alte partide au susţinut neutralitatea. Alianţa Civica a salutat decizia Sinodului că contribuind la “creşterea capitalului de încredere al Bisericii” şi la “renaşterea morală a poporului român”. Schimbându-şi poziţia, Liberalii au susţinut şi ei decizia ce “confirmă neutralitatea politică şi poziţia morală şi spirituală a preoţimii ortodoxe”, au rugat alte culte să îmbrăţişeze principiul şi au criticat organizaţia PSD Cluj ce-i ceruse Sinodului să revină asupra hotărârii. Pentru a fi clar că Sinodul nu le va permite preoţilor să reintre în politică, IPS Anania a reiterat că restricţia era irevocabilă, definitivă şi unanim acceptată şi, deci „nici chiar Patriarhul nu o putea schimba”[17].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a căutat să discearnă motivele pentru care BOR-ul a adoptat o poziţie atât de fermă în favoarea neutralităţii cu puţin înainte de alegerile locale. După el, “credibilitatea morală a BOR a fost ameninţată de proprii lideri. Deodată, preoţi ce deveniseră senatori sau deputaţi pe liste de partid nu mai ascultau şi chiar dădeau ordine superiorilor. Autoritatea ierarhiei religioase era ştirbită.” Pentru a explica de ce IPS Anania le-a cerut preoţilor să renunţe la posturile publice obţinute că urmare a unor alegeri libere, Stoiciu a considerat că IPS Teodosie, pe care Anania l-a menţionat printre cazurile problema, era cheia adoptării interdicţiei de a face politică: “Lui Teodosie ii place puterea şi cu ajutorul social-democraţilor visează să ajungă primul mitropolit al Tomisului şi Dobrogei şi apoi patriarh. Vrea ca Biserica să nu mai respecte tradiţia în alegerea mitropolitului de Moldova că patriarh, şi a da o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a deveni mitropolit”, deoarece patriarhul este ales dintre mitropoliţi. Pentru Stoiciu, opţiunea pentru neutralitate politică derivă din lupta de putere din Sinod între suporterii ambițiosului Teodosie, ce-şi construia cariera cu ajutor social-democrat, şi oponenții săi adunați în jurul lui Anania, ce doreau că tradiţia să fie respectata în alegerea noului patriarh. Însă, conform lui Stoiciu, “decizia de a le interzice preoţilor să facă politică nu putea opri ascendenta lui Teodosie”[18].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Biserica Romano-Catolică a îmbrăţisat şi ea principiul neutralităţii în virtutea canonului 285.3, conform căruia “preoţilor li se interzice să asume funcții publice care implică participarea la procesul de decizie al statului”, canonului 383.1 al Statutului Bisericii Greco-catolice şi paragrafului 33 al Directorului Vieții Preoţeşti al Vaticanului (1994) conform căruia “preotul, ca servitor al Bisericii universale, nu se poate lega de contingente istorice şi trebuie să fie deasupra partidelor politice. El nu poate participa activ în partide politice sau sindicate, decât dacă (acest lucru este cerut) de drepturile Bisericii şi de apărarea binelui comun. Chiar dacă sunt bune în sine, ele sunt străine statutului clerical şi pot amenința serios unitatea comuniunii ecleziastice... Reducerea misiunii preoţeşti la scopuri temporale, de natură pur socială sau politică, este străină acestui pastorat, nu constituie un triumf, ci mai degrabă o mare pierdere pentru Biserica”[19]. Li s-a cerut preoţilor romano- şi greco-catolici să renunțe la angajare politică cat mai curând, chemare la care au răspuns un număr de preoţi. În Sălaj toți preoţii catolici au renunţat la politică, rupându-se de PSD şi PNL. În Cluj social-democraţii au înlocuit 32 de preoţi incluși pe listele electorale. În Bistrița 12 preoţi au renunţat la viața de partid sau posturi de consilieri. Cei 5 sau 6 pastori reformaţi ce reprezentau UDMR au continuat activitatea politică[20].[/COLOR]
[COLOR=#000000]
[/COLOR]