Dumnezeu stie cat ne este de greu sa fim crestini si mai ales sa ne comportam ca niste crestini. El are rabdare cu noi; numai timpul nostru este limitat si nu stim cand ne suna ceasul. Tocmai in vederea acelui moment, cand vom da ochii cu Domnul, trebuie sa facem bine celor care au nevoie de ajutorul nostru.

Lumea aceasta, al carei stapan e diavolul, ne tenteaza in fel si chip, ne face sa ne indatoram peste masura, tocmai pentru a uita aa facem binele, care ni se va intoarce atunci cand avem nevoie mai mult de el: la judecata personala. Si acea clipa vine atunci cand vrea Domnul: pentru unii la batranete, pentru altii la tinerete. Deci tineretea nu e o scuza pentru a nu renunta la ceva in favoarea altuia, cand acesta are nevoie.

Din pacate, asa cum spune si initiatoarea acestui topic, nu putem intotdeauna actiona pe moment si atunci avem la indemana rugaciunea. Dar daca tot ne-a deschis Dumnezeu ochii asupra celor in nevoie, sa nu ne limitam doar la un gand, ci sa facem si fapta.

Cat timp suntem centrul propriei noastre atentii, nu mai e loc pentru altcineva. Dar in clipa in care ne deschidem catre lume si ii vedm si simtim durerile, nevoile, pe care le facem ale noastre, atunci abia se produce miracolul salasluirii lui Iisus Hristos in inima noastra. Atunci El ne va putea spune:
" Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit".

Dar daca nu facem acest lucru, desi putem, atunci suntem mai rai decat sectarii si sa nu ne surprinda cand Domnul ne va spune:
" Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau".

Dar noi vrem cu totii sa fim crestini, si inca ortodocsi, fapt care obliga.