F.M.Dostoyevsky(1821-1881) ne spune povestea unui inger care nu avea pace in cer din cauza chinurilor prin care treceau locuitorii iadului.
De fiecare data cobora la ei si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna, pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea pacatelor.Dar acestia nu facusera nici o fapta buna.
Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit:"Eu am dat unui cersetor o coaja de ceapa.Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul.A fugit la arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa.
A adus-o femeii in iad, spunandu-i:"Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut.
Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii.Cand au vazut ceilalti din iad lucrul acesta,s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei.Altii se tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie.O multime de oameni atarnau de poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc.Toti zburau spre cer.
Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va cadea.Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le:"Voi ramaneti acolo in iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine".
In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad.
Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei.
|