MariaB a facut o remarca inspirata asemanind Rozariul cu Rugaciunea Inimii. Intr-adevar, rugaciunea isihasta presupune oprirea sau fixarea mintii (intr-o prima etapa) pe rugaciunea "Doamne, Isuse Cristoase...". Unii autori prefera asocierea acestei rugaciuni cu o tehnica a respiratiei, ca si parintele Teofil de la Manastirea Brincoveanu (l-am auzit eu intr-o conferinta). Rozariul nu se asociaza respiratiei.
Rugaciunea isihasta nu presupune oprirea mintii ci oprirea raspândirii în lucruri exterioare.
În esenta, isihasmul nu este însa o tehnica ci starea de pocainta, de renuntare la preocupari lumesti pentru a fi permanent înaintea Domnului.
In cazul Rozariului, ne fixam mintea pe rugaciuni (Crezul,Tatal nostru, Bucura-te, Marie si Doxologia, plus invocatia: "O, Isuse, iarta-ne pacatele, fereste-ne de focul iadului si du in cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila TA." si pe un moment din viata Mintuitorului, a Sfintei Fecioare Maria sau a Apostolilor.
Aceste rugaciuni sunt intercalate cu meditatii:
What distinguishes the Rosary from other forms of repetitive prayer is that, along with the verbal prayers, it includes a series of meditations. Each decade of the Rosary is said while meditating on one of the "Mysteries" of redemption.
http://en.wikipedia.org/wiki/Rosary