Despre om ,care abia era creat in ziua a sasea, nu se spune ca s-a odihnit, iar dupa caderea in pacat trebuia sa-si castige painea ,,in toate zilele vietii,,(Facere 3, 17). Despre Noe, Avraam, Isac...care au primit de la Dumnezeu diferite porunci si randuieli religioase nu se spune nicaieri ca au tinut sambata care s-a dat abia lui Moise in Pustiul Sin:
23. Iar Moise le-a zis: "Iata ce a zis Domnul: Maine e odihna, odihna cea sfanta în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane, pastrati pe a doua zi!"
24. Si au lasat din acestea pana dimineata, dupa cum le poruncise Moise, si nu s-au stricat nici n-au facut viermi. (Ies 16,23)
15. Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mina tare si cu brat inalt [COLOR=Red]si de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie.[/COLOR](Deut 5,15)
16. Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un [COLOR=Red]legamant vesnic. [/COLOR](Ies. 31,16)
[SIZE=3]10. Iar legamantul dintre Mine si tine si urmasii tai din neam in neam, pe care trebuie sa-l paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur.
11. Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi.
12. In neamul vostru, tot pruncul de parte barbateasca, nascut la voi in casa sau cumparat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastra, sa se taie imprejur in ziua a opta.
13. Numaidecat sa fie taiat imprejur cel nascut in casa ta sau cel cumparat cu argintul tau si legamantul Meu va fi insemnat pe trupul vostru, [COLOR=Red]ca legamant vesnic.[/COLOR] (Fac 17,10-14)[/SIZE]
[SIZE=3](Pastele) Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului din neam in neam, [COLOR=Red]ca o asezare vesnica sa o praznuiti.[/COLOR] (Ies 12,14-25)[/SIZE]
[SIZE=3]26. Voi insa n-ati vrut sa va duceti si v-ati impotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ati cartit in corturile voastre si ati zis:
27. Domnul din ura catre noi ne-a scos din pamantul Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoreilor si sa ne piarda.(Deut.27,26)[/SIZE]
[SIZE=3]In aceste texte se vede clar ca sambata era data numai evreilor ca ,,asezare vesnica[/SIZE],,[SIZE=3] ,,lege vesnica,, sau ,,semnul legamantului,, intre Dumnezeu si poporul evreu la fel cum erau si jertfele, taierea imprejur si Pastele care erau chiar mai mare ca sabatul.
[/SIZE] [SIZE=4][SIZE=4]In alt loc, Sfanta Scriptura ne arata, de asemenea, ca atat sambata, cat si celelalte porunci ale Legii nu au fost date decat poporului Israel: "Cel ce vesteste cuvantul Sau lui Iacov, indreptarile si judecatile Sale lui Israel (adica poporului scos de El din robie), n-a facut asa nici unui alt neam (adica necredincios, care nu se tragea din samanta lui Iacov) si judecatile Sale nu le-a aratat lor" (poruncile si sambata) (Ps. 147, 8- 9). Cand paganii au venit la Neemia, dorind sa ia parte la zidirea templului, el le-a zis: "Dumnezeu cel ceresc ne va ajuta. Noi, slugile Lui, vom zidi; iar voi n-aveti parte, nici drept, nici pomenire in Ierusalim" (II Ez. 2, 19). Daca paganii ar fi avut sambata, mai avea Neemia dreptul sa le vorbeasca asa? Paganii i-ar fi putut raspunde ca si ei au sambata ca semn al asezamantului, la fel ca israelitii. Aici insa Neemia vorbeste hotarat si limpede, spunandu-le ca nu au "parte, nici drept". Ca paganilor nu li s-a dat nici Legea si nici sambata reiese si din epistola Sfantului apostol Pavel catre romani, unde le spune: "Caci paganii care nu au lege, din fire fac ale Legii" (Rom., 2, 14). Iar mai departe, acelasi apostol marturiseste ca israelitilor le apartine infierea si slava si asezamantul (deci si semnul legaturii - sambata) si punerea legii (sambata face parte din ea) si slujba (legea ceremoniala) si fagaduintele (Rom., 9, 4; Deut., 6-13). [/SIZE]
[/SIZE]
[SIZE=4]Deci, exista oare vre-un text in VT, in care se arata clar ca sabatul si legea este obligatorie si pentru celelalte neamuri?[/SIZE]
Problema mai poate fi pusa si astfel: Dumnezeu, intr-adevar, S-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o. Dar ce inseamna ziua a saptea ? Caci nu ni se mai spune ca in aceasta zi "s-a facut seara si s-a facut dimineata", cum ni se spune despre celelalte zile ale creatiei. Astfel, ar urma ca in a opta zi - adica in intaia a saptamanii viitoare - Dumnezeu sa fi inceput din nou a crea sau a lucra ceva, pentru ca apoi, dupa sase zile, iarasi sa Se odihneasca ... si sa serbeze si El, in fiecare saptamana, ziua a saptea ... Ar insemna, prin urmare, ca serbarea sambetei ar trebui sa o tinem dupa exemplul lui Dumnezeu, iar nu pe baza vreunei porunci de la inceput. Porunca a venit insa mult mai tarziu, iar a sustine ca si Dumnezeu serbeaza sambata si ca numai dupa exemplul Lui - cel putin pana la venirea acestei porunci - trebuie sa o fi serbat oamenii, insemneaza a cadea in cea mai mare ratacire.
Deci, "ziua a saptea" nu este decat ziua in care Dumnezeu a incetat creatia universului. Nicaieri nu ni se spune in Biblie ca, la inceput, si omul "s-a odihnit" in ziua a saptea.
|